Ion C. Cantacuzino

Date personale
Ion C. Cantacuzino
Născut	12 septembrie 1825 Iași, Moldova
Decedat	20 aprilie 1878 (52 de ani) Viena, Austro-Ungaria
Cetățenie	România
Ocupație	politician
Limbi vorbite	limba română
Modifică date / text

Ion C. Cantacuzino (n. 12 septembrie 1825, Iași – d. 20 aprilie 1878, Viena) a fost un politician și ministru român. Era fiul caimacanului Constantin Cantacuzino și al Zoei Slătineanu, cât și nepot al lui Ion Ghica.

Biografie modificare

Studii modificare

După ce a studiat la Paris, s-a întors în țară, unde a îndeplinit demnități publice: inițial ca ajutor de șef în secția franceză a Ministerului Afacerilor Străine, apoi în magistratură, unde a avansat până la funcția de președinte al Curții de Apel din București, în 1858.

Politică modificare

S-a implicat în politică, fiind membru al Adunării ad-hoc (1857) și al Adunării Elective din Muntenia, în ianuarie 1859. După Mica Unire, a fost ministru în mai multe guverne (la justiție, culte și instrucțiune publică) și președinte al Curții de Casație.

Guvernul Nicolae Kretzulescu (București), între 6 septembrie - 11 octombrie 1859 în Principatul Munteniei după Mica Unire - ministru al justiției și interimar al cultelor.

Ulterior, făcând parte din coaliția care l-a răsturnat pe Alexandru Ioan Cuza de la conducerea țării, a fost apoi ministru de justiție în trei guverne consecutive:

Guvernul Ion Ghica (2) (11 februarie 1866 - 10 mai 1866) - sub Locotenența Domnească din 1866
Guvernul Lascăr Catargiu (1) (11 mai 1866 - 13 iulie 1866)
Guvernul Ion Ghica (3) (15 iulie 1866 - 21 februarie 1867)

Bibliografie modificare

Neagoe, Stelian (1995), Istoria guvernelor României de la începuturi - 1859 până în zilele noastre - 1995, București: Editura Machiavelli, p. 41
Mamina, Ion; Bulei, Ion (1994), Guverne și guvernanți (1866 - 1916), București: Editura Silex, pp. 14–18, 175–176

Vezi și modificare

Format:Guvernele Lascăr Catargiu