Ioan Mire Melik
| Ioan Mire Melik | |
 Ioan Mire la Junimea, 1873 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 9 august 1840 București, Țara Românească |
| Decedat | (48 de ani) |
| Cetățenie |  România  |
| Ocupație | matematician inginer mining engineer[*] politician |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Alma Mater | Școala Națională Superioară de Mine din Paris |
Modifică date / text  | |
Ioan Mire Melik, ori Melic (născut Iacob Ioan Miren Melik;[1] 9 august 1840 – 29 ianuarie 1889), a fost un antreprenor, educator, inginer, matematician și expert în balistică, ulterior om politic român, unul din membri timpurii ai Societății Junimea.
Biografie
modificareAnii tinereții
modificareViitorul om de știință și antreprenor s-a născut la București, pe 9 august 1840, deși "tradițional" se credea că ar fi fost născut pe 15 august [1] ori pe 21 august,[2] și fiind adesea greșit creditat ca fiind un nativ al Târgului Ieșilor.[3]
Melik s-a identificat de origine armeană, găsind arborele său genealogic doar până la bunicul său, Ohan, un om al bisericii armene gregoriene. Părinții lui Ioan M. Melik fuseseră Arakel "Popovici" Melik, fiul lui Ohan, și soția sa, Maria Gedik. Ioan Mire a mai avut un frate, Gavril, și o soră, Anika.[1] Celălalt fiul al bunicului Ohan, Iacob, a fost un arhitect plin de succes. Deși politicianul otoman Mustafa Reshid Pasha l-a recomandat guvernului Valahiei timpului, Iacob s-a stabilit la Paris.[4] Din Franța, Iacob Melik a corespondat cu liderii exilați ai Revoluției de la 1848, mai ales cu fracțiunea moderată, pro-otomană a revoluționarilor, dintre care Ion Ghica, Alexandru G. Golescu și Nicolae Pleșoianu i-au fost cei mai apropiați.[5]
Anii de la Junimea
modificareDatorită activității sale junimiste, Ioan Melik a obținut o poziție ne-titulară ca profesor de matematică la Universitatea din Iași la data de 23 februarie 1865.[1] La scurt timp după exilarea lui A. I. Cuza, în aprilie 1866, și înlocuirea sa cu Locotenența Domnească, a fost titularizat pe aceeași poziție.[1]
Institutele-Unite și mandat de deputat
modificareNumiri târzii
modificareCursul de aritmetică a lui Melik din anul 1867 a fost foarte apreciat, fiind retipărit de zece ori (în total).[1] Au urmat și alte cursuri introductive (scrise și publicate), dintre care se pot menționa, Despre moneta română ("Despre moneda [națională] română", 1868); Elemente de Geometrie ("Elemente de geometrie", 1869, zece retipăriri); Elemente de Topografie ("Elemente de topografie", 1879, patru retipăriri).[1]
Între 1883 și 1888, Melik, Culianu și Constantin Climescu au publicat revista de matematică și știință Recreații Științifice, considerată ulterior ca o publicație precursoare a foarte cunoscutei și prestigioasei reviste Gazeta Matematică.[6]
Boală, deces
modificareÎn anii târzii 1880, mai exact la sfârșitul lui 1888 și începutul lui 1889, fiind activ ca inspector general al școlilor și director al Institutele-Unite,[7] Melik a fost lovit de o boală, care i-a deteriorat rapid și ireversibil sănătatea. Decesul său, survenit pe 29 ianuarie 1889 a fost considerat de colegii săi de la Junimea ca o tragedie. Poetul Anton Naum a decris astfel evenimentul, "L-am pierdut pe bietul Melik în decurs a șapte zile, în ciuda sănătății sale de până atunci.[1]
Note
modificare- ^ a b c d e f g h ro Liviu Papuc, "Ioan M. Melik sau simțul practic la Junimea" Arhivat în , la Wayback Machine., in Convorbiri Literare, December 2006
- ^ ro Mihai Dim. Sturdza, "Junimea, societate secretă" Arhivat în , la Wayback Machine., in Convorbiri Literare, June 2004
- ^ ro Liviu Papuc, "Masoneria junimistă", in Revista Sud-Est, Nr. 4/2006
- ^ Iorga, p. 92
- ^ Iorga, pp. 92–95
- ^ ro Vasile Oproiu, "Centenarul Seminarului Matematic A. Myller", în Recreații Matematice, Nr. 1/2010, pagina 1
- ^ ro "Ce e nou? Necrológe", in Familia, Nr. 7/1889, p. 84 (digitalizată la Universitatea Babeș-Bolyai - Transsylvanica Online Library)
Bibliografie
modificare- George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent, Editura Minerva, Bucharest, 1986
- Nicolae Iorga, „Documente nouă de istorie românească”, in Revista Istorică, Nr. 4–6/1922, pp. 81–95 (digitalizată de Babeș-Bolyai University Transsylvanica Online Library)
- Z. Ornea, Junimea și junimismul, Vol. I–II, Editura Minerva, Bucharest, 1998. ISBN: 973-21-0561-5
- Tudor Vianu, Scriitori români, Vol. II, Editura Minerva, Bucharest, 1971. OCLC 7431692