Ioan Stănculescu
| Ioan Stănculescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Trivalea-Moșteni, Teleorman, România |
| Decedat | (65 de ani) București, România |
| Copii | Ioan Toma Stănculescu |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | militar |
| Studii | Școala de Ofițeri de Artilerie și Geniu |
| Activitate | |
| Gradul | general-maior |
| Bătălii / Războaie | Al Doilea Război Mondial Primul Război Mondial |
Modifică date / text  | |
Ioan S. Stănculescu (n. , Trivalea-Moșteni, Teleorman, România – d. , București, România) a fost un general român care a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial.
Biografie
modificareCariera militară
modificareS-a născut pe 5/17 august 1890 în comuna Trivalea Moșteni (județul Teleorman). S-a înscris în anul 1911 la Școala de Ofițeri de Artilerie și Geniu, pe care a absolvit-o în 1913, intrând în armată cu gradul de sublocotenent. Ioan Stănculescu a luat parte la Primul Război Mondial în calitate de comandant de pluton și baterie în Regimentul 25 Artilerie, fiind avansat la gradul de căpitan în 1917.
După război, în 1920–1922 a urmat Școala Superioară de Război, fiind avansat la gradul de maior după absolvire. În continuare, a lucrat la Marele Stat Major din 1922 până în 1937, când a fost numit comandant al Regimentului 28 Artilerie, funcție pe care a păstrat-o până în 1941.
La începutul războiului cu Uniunea Sovietică, Ioan Stănculescu a fost succesiv șef de stat major al Armatei a 4-a (1941), șeful Secției prizonieri din cadrul Marelui Stat Major (1941–1942), comandant al Centrului de Instrucție al Artileriei (1942–1943) și comandant al artileriei Corpului 2 Armată (1943–1944). După 23 august 1944 a fost mai întâi comandant al artileriei Armatei 1 (1944), apoi comandant al Diviziei 9 Infanterie (1945). În această funcție a participat la luptele din zona Roznava – Banská Bystrica, din Munții Tatra și de la vest de râul Morava. În 1945 a fost avansat la gradul de general de divizie.[1][2]
A fost decorat la 4 august 1945 cu Ordinul Militar „Mihai Viteazul” cu spade, clasa III, „pentru curajul și inițiativa cu care și-a comandat divizia în acțiunile contra germano-maghiarilor, reușind să rupă pe rând rezistențele îndârjite ale acestora și sa cucerească zonele Ociova-Strany, deschizând astfel drumul de comunicații spre orașul Banska-Bistrița. Intră apoi în zona Strany, de sub comanda Corp. 51 aliat, unde printr'o manevră hotărîtoare reușește să spargă frontul și să deschidă un alt drum pentru pătrunderea trupelor de sub comanda sa în orașul Moravia”.[3]
Generalul Ioan S. Stănculescu a fost trecut în rezervă la 1 ianuarie 1948 și a încetat din viață la 9 martie 1956, în București, fiind înmormântat la Cimitirul militar Ghencea.
Familie
modificareIoan Stănculescu a fost căsătorit cu Elsa Bolton, de origine irlandeză. A avut trei copii: Radu Stănculescu (decedat la scurt timp după naștere), Ioan Toma Stănculescu (viitor profesor universitar) și Mircea Stănculescu (viitor inginer hidrotehnician).
Decorații
modificareA fost decorat cu:[1]
Ordinul „Coroana României” clasa III-a
Ordinul Vulturul German
Ordinul „Steaua României” în gradul de ofițer (8 iunie 1940)[4]
Ordinul „Mihai Viteazul” cu spade, clasa a III-a (4 august 1945)[3]
_(cropped).jpg){kind=small}
Note
modificare- ^ a b Ioan Stănculescu – Enciclopedia României
- ^ Biography of Major-General St. Ioan Stănculescu (1890 – 1956), Romania[nefuncțională – arhivă]
- ^ a b Decretul regal nr. 2.467 din 4 august 1945 pentru conferiri de Ordinul „Mihai Viteazul” cu spade clasa III, publicat în Monitorul Oficial, anul CXIII, nr. 179 din 9 august 1945, partea I-a, p. 6.933.
- ^ Decretul Regal nr. 1.905 din 8 iunie 1940 pentru numiri de membri ai ordinului „Steaua României”, publicat în Monitorul Oficial, anul CVIII, nr. 131 din 8 iunie 1940, partea I-a, p. 2.784.