Ioan Stanomir

analist politic român
Ioan Stanomir
Date personale
Născut (50 de ani) Modificați la Wikidata
Focșani, Vrancea, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România[1] Modificați la Wikidata
Ocupațiecritic literar[*]
politolog[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbiteengleza americană
limba franceză
limba română[2] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din București  Modificați la Wikidata

Ioan Stanomir (n. 13 mai 1973, Focșani, județul Vrancea) este un critic literar, publicist și politolog român contemporan.

Este profesor universitar la Facultatea de Științe Politice a Universității din București.

Educație modificare

în 1991 a absolvit liceul Gheorghe Lazăr din București iar în anul 1995 a absolvit Facultatea de drept, în cadrul Universității București. În anul 2000, Ioan Stanomir absolvea o a doua facultate, tot în cadrul Universității București, la facultatea de litere, secția română-engleză, specializarea engleză americană. În noiembrie 2002 devine doctor în drept, la Universitatea București, cu o teză dedicată evoluției limbajului constituțional în Principatele Române până la 1866, redactată sub coordonarea științifică a prof. dr. Nicolae Popa.

Domenii de interes și cercetare modificare

Profesorul Ioan Stanomir a dezvoltat proiecte de cercetare în următoarele domenii:

  • constituționalism comparat;
  • istoria ideilor politice (conservatorism);
  • studii culturale pe intervalul comunist.

Parcurs profesional modificare

  • în luna februarie 1996 este angajat prin concurs al Facultății de științe politice, din cadrul Universității București, în calitate de preparator;
  • în 16 februarie 1998 devine asistent universitar;
  • în 1 octombrie 2001 devine lector universitar în cadrul Facultății de științe politice;
  • în luna octombrie 2003 devine conferențiar universitar;
  • în octombrie 2006 devine profesor universitar;
  • în perioada iunie 2008 - ianuarie 2009, devine Președinte al Comisiei Prezidențiale de analiză a regimului politic și constituțional din România;
  • în perioada 1 martie 2010 - 23 mai 2012, a fost președinte executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc.

Lucrări publicate în colaborare modificare

  • În colaborare cu Ion Manolescu, Angelo Mitchievici și Paul Cernat:
    • În căutarea comunismului pierdut (Editura Paralela 45, 2001) ISBN 973-593-490-6
    • O lume disparută. Patru istorii personale urmate de un dialog cu H-R. Patapievici (Polirom, 2004)
    • Explorări în comunismul românesc vol.1 (Polirom, 2004) ISBN 973-681-817-9 și vol.2 (Polirom, 2005) ISBN 973-46-0102-4
    • Explorări în comunismul românesc vol. III (Polirom, 2008), Paul Cernat, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir.
    • Limitele Constituției. Despre guvernare, politică și cetățenie în România Radu Carp, Ioan Stanomir, CH Beck 2008.
  • Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir, „Teodoreanu reloaded”, Editura Art, București, 2011[3]

Lucrări individuale modificare

  • Reacțiune și conservatorism, Editura Nemira, 2000
  • De la pravilă la Constituție, Nemira, 2002
  • Conștiința conservatoare Nemira, 2004
  • Libertate, lege si drept. O istorie a constituționalismului românesc, Editura Polirom, 2005
  • Spiritul conservator - De la Barbu Catargiu la Nicolae Iorga, Curtea Veche, 2008
  • Eminescu - Traditia ca profetie politica, Bastion, 2008.
  • Junimismul si pasiunea moderatiei, Humanitas, 2013.
  • La centenar: recitind secolul României Mari, Humanitas, 2018.

Antologator modificare

  • A fi conservator, antologie, comentarii și bibliografie de Ioan Stanomir si Laurentiu Vlad, Editura Meridiane, Bucuresti, 2002
  • Nașterea Constituției, antologie, comentarii și bibliografie Radu Carp, Ioan Stanomir, Laurentiu Vlad, Nemira, 2004

Blog modificare

Contributor pe site-ul lapunkt.ro unde abordează teme istorice și politice.[4]

Note modificare

  1. ^ BnF catalogue général, accesat în  
  2. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ Teodorenii, 15 iunie 2011, Alexandru - Vasile Goldis, Ziarul de Duminică, accesat la 20 martie 2013
  4. ^ Ioan Stanomir. „laPunkt”. Accesat în . 

Legături externe modificare

Interviuriː