Ioan Ursu (istoric)

istoric român
Ioan Ursu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Cața, Brașov, România Modificați la Wikidata
Decedat (49 de ani) Modificați la Wikidata
Brașov, România Modificați la Wikidata
Cetățenie Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric Modificați la Wikidata
Activitate
Membru corespondent al Academiei Române
Nu confundați cu Ioan Ursu (fizician).

Ioan Ursu (n. , Cața, Brașov, România – d. , Brașov, România) a fost un istoric român, membru corespondent al Academiei Române.

Biografie

modificare

Studii secundare la Brașov și universitare (Facultatea de Litere și Filosofie, 1894–1898) la București. În 1898 și-a susținut examenul de licență cu teza Relațiunile politice ale Moldovei cu Ungaria de la începutul sec. XIII până la suirea pe tron a lui Ștefan cel Mare. După absolvire, a fost numit profesor suplinitor de istorie și limba română la Liceul „D. Cantemir” din Brăila, apoi la Liceul „Petru Rareș” din Piatra Neamț. Și-a continuat studiile la Berlin (1903–1909), unde și-a luat doctoratul, apoi la München, Paris, Viena și Veneția. Revenit în țară, a fost profesor la Iași (1909–1919), Cluj (1919–1923) și București (1923–1925), fiind autorul unor cursuri, între care: Istoria românilor (1923); Concepția istorică. Caracterizarea și împărțirea istoriei românilor (1924). A fondat „Revista neamului” (1915–1916). A militat pentru desăvârșirea statului național unitar român; în 1918 a plecat în Franța, într-o misiune universitară română; la Paris a făcut parte din Comitetul Național al Unității Române, activitate continuată în Italia, unde a contribuit la înființarea Legiunii Române.


Lectură suplimentară

modificare
  • Biografia unei conștiințe, Ioan Ursu, Ioana Ursu, Dumitru Preda, Editura Dacia, 1987

Legături externe

modificare