Deschide meniul principal
Ioan Ursu
Ioan Ursu2.jpg
Date personale
Născut5 aprilie 1928
Mănăstireni, România
Decedat16 aprilie 2007, (79 de ani)
București, România
Copiitrei copii
NaționalitateFlag of Romania.svg română
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieuniversitar[*]
fizician Modificați la Wikidata
Activitate
RezidențăRomânia
InstituțieInstitutul de Fizică Atomică, București-Măgurele
Cunoscut pentruEnergie nucleară
Logo of the Romanian Academy.png Membru titular al Academiei Române
Nu confundați cu Ioan Ursu (istoric).

Ioan Ursu (n. 5 aprilie 1928, com. Mănăstireni, județul Cluj - d. 16 aprilie 2007, București) a fost un fizician român, academician, coordonator al programului nuclear al României, membru PCR, ministru în guvernele comuniste.

Cuprins

ActivitateModificare

Activitatea științificăModificare

Cercetările sale științifice s-au axat pe studiul materialelor nucleare, în calitate de continuator al lui Horia Hulubei,[4] interacțiunea radiațiilor nucleare cu solidul, combustibili nucleari specifici. A studiat efectul de îmbogățire izotopică a uraniului (descoperire proprie), rezonanța magnetică și unele probleme legate de tehnologia nucleară.[1]

Activitatea didactică[2]Modificare

Funcții[2]Modificare

AfilieriModificare

A fost membru în 28 de forumuri academice și științifice străine [4]Modificare

  • Societatea Americană de Fizică (American Physical Society, 1959)
  • Comitetul Internațional al Asociației de Fizică AMPERE (Atomes et molecules par études radio-électriques, 1964
  • Consiliul Științific al Institutului Unificat de Cercetări Nucleare, Dubna (1965)
  • Societatea Belgiană de Fizică
  • Societatea Franceză de Fizică (1969)
  • Societatea Internațională de Rezonanță Magnetică (1971)
  • Societatea Nucleară Americană (American Nuclear Society, 1975)
  • Asociația Nucleară Canadiană (Canadian Nuclear Association, 1976)
  • Comitetul Științific Consultativ al IAEA (1979)
  • Academia de Științe din New York (1982)
  • Asociația Americană pentru Progresul Științei (AAAS, 1984)
  • Laboratorului Mondial (World Laboratory, 1988)
  • Academia de Științe a URSS (1990)
  • Societatea Europeană de Optică (1991)
  • etc.
  • Între anii 1971 - 1973 este guvernator în Consiliul Guvernatorilor al Agenției Internaționale pentru Energia Atomică (AIEA), Viena.[2]
  • Între anii 1976 - 1979 este președinte al Societății Europene de Fizică.[2]
  • Între anii 1986 - 1990 este președinte al Uniunii Balcanice de Fizică.[2]

Lucrări publicate[2]Modificare

  • Variația vîscozității oxigenului și amestecurilor de gaze cu oxigen în câmp magnetic, Teza de doctorat, 1956[5]
  • Efecte magneto-mecanice la oxigen, 1959
  • Rezonanța electronică de spin, Editura Academiei, 1965
  • Fizica și tehnologia materialelor nucleare, Editura Academiei, 1968, reeditată în 1982, și traducerea editată de Pergamon Press, Londra, 1985
  • La résonance paramagnétique électronique, Editura Dunod, Paris, 1968 - cu o prefață de Alfred Kastler
  • Energia atomică, Editura Științifică, 1973
  • Rezonanța magnetică în compuși cu uraniu, Editura Academiei, 1979
  • Magnetnîi resonans soedinenia urana, Editura Energia, Moscova, 1982 - cu o prefață de Alexandr Prohorov
  • Interacțiunea radiației laser cu metalele, Editura Academiei, 1986
  • Laser Heating of Metals, Editura Adam Hilger LTD, Londra, 1990

NoteModificare

BibliografieModificare

  • Personalități românești ale științelor naturii și tehnicii (Editura Științifică și enciclopedică, București, 1982)
  • Dicționarul specialiștilor - un „WHO'S WHO în știința și tehnica românească, vol. 1, Editura Tehnică, 1996
  • Yu. A. Hramov, Fiziki, ed. Nauka, Moscova, 1986, p. 269
  • D. Mihalache și A. I. Nicolin: Fizica din România la Centenarul Marii Uniri. Părinții Fizicii Moderne, Curierul de Fizică, Nr. 83, 2018, pp. 17–18.

Legături externeModificare