Ioan Zalomit
filosof român
Ioan Zalomit | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 1823 |
Decedat | 1885 (62 de ani) |
Cetățenie | România |
Ocupație | filozof |
Limbi vorbite | limba română |
Modifică date / text |
Ioan Zalomit (n. 1823[1] – d. 1885) a fost un filozof român, primul profesor de filozofie al Facultății de litere din București. A fost profesor de filozofie și rector al Universității București, doctor în filozofie și drept (titluri obținute la Berlin).
Ioan Zalomit a funcționat și ca profesor de filozofie și de morală la Colegiul Sfântul Sava, respectiv ca director al Eforiei școalelor. A fost membru în Consiliul Permanentu de Instrucțiune Publică (1882) și vicepreședinte al aceluiași consiliu (1885).
Tenta discursului său filozofic precum și orientarea cursurilor sale a fost una idealist-raționalistă.
Opera principală
modificare- Principiile și meritul filozofiei lui Kant, 1848
- Starea instrucțiunii publice în România, 1862
Alte lucrări, dizertații
modificare- Principes et mérites de la philosophie de Kant (1848) - dizertație susținută la Berlin
Note
modificare- ^ Bogdan Rusu (). https://www.academia.edu/44782950/PROBLEMA_MINTE_CORP_LA_ELEVII_LUI_ION_ZALOMIT La
|url-capitol=
lipsește titlul (ajutor). PROBLEMA MINTE-CORP LA ELEVII LUI ION ZALOMIT. Revista de filosofie. p. 1.Deși mulți autori dau 1820 ca dată de naștere (iar unii 1810), Zalomit însuși a afirmat că s-a născut în 1823 (vita anexată disertației inaugurale susținută la Berlin, De principiis ac dignitate philosophiae Kantianae, Berlin, G. Schade, 1848).
Bibliografie
modificare- Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964