Ioan al Danemarcei, Norvegiei și Suediei

rege al Danemarcei
Ioan al Danemarcei, Norvegiei și Suediei
Rege al Danemarcei, Suediei, Norvegiei
John II of Sweden sculpture c 1530 (photo 2009).jpg
Date personale
Născut2 februarie 1455
Castelul Aalborg
Decedat20 februarie 1513 (58 de ani)
Castelul Aalborg
ÎnmormântatCatedrala St. Canute
Cauza decesuluiaccident (cădere de pe cal[*]) Modificați la Wikidata
PărințiChristian I al Danemarcei
Dorothea de Brandenburg
Frați și surori Olaf of Denmark[*][[Olaf of Denmark (Danish prince; son of Christian I)|​]]
Canute of Denmark[*][[Canute of Denmark (Danish prince; son of Christian I)|​]]
Margareta a Danemarcei (1456 - 1486)
Frederic I al Danemarcei Modificați la Wikidata
Căsătorit cuCristina de Saxonia
CopiiChristian al II-lea
Elisabeta, Electoare de Brandenburg
Francisc
Jacob Dacianul
ReligieBiserica Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațiemonarh Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titlurirege[*]
duce
Familie nobiliarăCasa de Oldenburg
Rege al Danemarcei
Domnie21 mai 1481 – 20 februarie 1513
Încoronare18 mai 1483
PredecesorChristian I al Danemarcei
SuccesorChristian al II-lea
Rege al Norvegiei
Domnie1483 – 20 februarie 1513
Încoronare20 iulie 1483
PredecesorChristian I al Danemarcei
SuccesorChristian al II-lea
Rege al Suediei
Domnie6 octombrie 1497 – august 1501
Încoronare26 noiembrie 1497
PredecesorCarol al VIII-lea
SuccesorChristian al II-lea

Ioan, cunoscut sub numele de Hans (2 februarie 1455 - 20 februarie 1513) a fost regele Danemarcei (1481 - 1513), Norvegiei (1483 - 1513) și al Suediei (1497 - 1501) în Uniunea de la Kalmar, și Duce de Schleswig și Holstein. Cele trei obiective politice cele mai importante ale sale au fost restaurarea Uniunii de la Kalmar, reducerea dominației a Ligii Hanseatice și construirea unei puteri regale daneze puternice.

El a fost născut la Aalborghus, în Aalborg și a fost fiul lui Cristian I al Danemarcei și a Doroteei de Brandenburg, fiica Margrafului Ioan de Brandenburg. În 1478, s-a căsătorit cu Cristina de Saxonia, nepoata lui Frederick cel Blând de Saxonia.

În 1458, tatălui Ioan, Regele Cristian I, le-a cerut Consiliului Norvegian de Realm ca fiul său cel mare să fie viitorul rege la Norvegiei, după moartea sa. O declarație similară a fost făcută în Suedia. În 1467, Ioan a fost primit ca succesor al Danemarcei. Ioan a fost moștenitorul tronului Norvegiei, în conformitate cu statutul vechi norvegian ca regent ereditar, însă era o cauză prin care Consiliul norvegian nu l-a recunoscut imediat. Prin urmare, la moartea tatălui său în mai 1481, poziția lui Ioan era de necontestat în Danemarca, în timp ce în Norvegia, Consiliul și-a asumat autoritatea regală, urmând un interregnum. Nu a existat nici un pretendent rival la tronul norvegian, însă Consiliul a fost determinat să domenstreze că statul norvegian era un regat suveran.

Pe 13 ianuarie 1483 a avut loc o întâlnire între Consiliile din Danemarca, Suedia și Norvegia, la Halmstad, pentru a lucra în termeni la alegerea lui Ioan ca rege. Consiliul suedez nu a reușit să se prezinte la întâlnire, însă consiliile norvegiene și daneze au procedat pentru a produce o declarație comună care conținea condițiile guvernării lui Ioan și alegerea lui ca rege. S-a sperat că Suedia va accepta mai târziu același document, și prin urmare, să-l recunoască pe Ioan ca rege. Ulterior, Ioan a fost încoronat ca rege al Danemarcei la Copenhaga pe 18 mai și rege al Norvegiei la Trondheim la 20 iulie.

În primii ani ai domniei sale el a efectuat o politică de echilibrare. Prin mijloace diplomatice, el a încercat să slăbească poziția regentului suedez Sten Sture, și a căutat noi aliați. A fost primul rege danez care a stabilie o cooperare politică cu Rusia.

Politicile interne ale lui Ioan au fost marcate de sprijinul economic de la negustorii danezi și prin utilizarea pe scară largă a funcționarilor și chiar a consilierilor, lucru care a înfuriat nobilii. Cel mai important dintre inițiativele sale a fost instituirea marinei daneze permanente, fapt care a ajuns să joace un rol mai târziu. Pe 6 octomrbie 1467, Ioan a cucerit Suedia, în timpul unei campanii militare scurte și eficiente, învingându-l pe Sten Sture în bătălia de la Rotebro, după ce a subestimat poziția sa de a câștiga peste cea mai mare parte a nobilimii suedeze. Sten s-a predat regelui în Stockholm și s-a împăcat cu el. Ioan a fost încoronat ca rege al Suediei iar lui Sten i s-a oferit cea mai înaltă poziție de autoritate din Suedia.

La acea vreme și parțial pentru posteritate, Ioan a apărut de multe ori ca un rege de rând, considerându-se un om simplu și veste. În spatele acestui caracter, el pare să fi fost un realist și un politician zelos și calculat. În multe feluri, el este considerat a fi paralel cu Ludovic al XI-lea al Franței și Henric al VII-lea al Angliei. În 1513, regele Ioan a murit în Aalborg la scurt timp după ce a fost aruncat de pe cal. A fost înmormântat în Catedrala Sf. Canute din Odense. La vârsta de 32 de ani, moștenitorul Cristian al II-lea al Danemarcei a preluat tronul. După ce fiul său a fost detronat în 1522, linia genealogică a lui Ioan a revenit la tronurile daneze și norvegiene prin Christian al IV-lea al Danemarcei, stră-strănepotul fiicei sale, Elisabeta, Principesa Electoare.

CopiiModificare

Ioan și Cristina au avut cinci sau șase copii:

ReferințeModificare

  • Caspar Paludan-Müller De første Konger af den Oldenburgske slægt Reitzels, Köpenhamn 1874 s. 131
  • Elke Freifrau von Boeselager, "Das Land Hadeln bis zum Beginn der frühen Neuzeit", in: Geschichte des Landes zwischen Elbe und Weser: 3 vols., Hans-Eckhard Dannenberg and Heinz-Joachim Schulze (eds.), Stade: Landschaftsverband der ehem. Herzogtümer Bremen und Verden, 1995 and 2008, vol. I 'Vor- und Frühgeschichte' (1995; ISBN 978-3-9801919-7-5), vol. II 'Mittelalter (einschl. Kunstgeschichte)' (1995; 978-3-9801919-8-2), vol. III 'Neuzeit (2008; ISBN 978-3-9801919-9-9)', (=Schriftenreihe des Landschaftsverbandes der ehem. Herzogtümer Bremen und Verden; vols. 7–9), vol. II: pp. 321-388, here p. 332.
  • Karl Ernst Hermann Krause (1881), "Johann III. (Erzbischof von Bremen)", Allgemeine Deutsche Biographie (ADB) (in German) 14, Leipzig: Duncker & Humblot, pp. 183–185, here p. 184.
  • Michael Schütz, "Die Konsolidierung des Erzstiftes unter Johann Rode", in: Geschichte des Landes zwischen Elbe und Weser: 3 vols., Hans-Eckhard Dannenberg and Heinz-Joachim Schulze (eds.), Stade: Landschaftsverband der ehem. Herzogtümer Bremen und Verden, 1995 and 2008, vol. I 'Vor- und Frühgeschichte' (1995; ISBN 978-3-9801919-7-5), vol. II 'Mittelalter (einschl. Kunstgeschichte)' (1995; 978-3-9801919-8-2), vol. III 'Neuzeit (2008; ISBN 978-3-9801919-9-9)', (=Schriftenreihe des Landschaftsverbandes der ehem. Herzogtümer Bremen und Verden; vols. 7–9), vol. II: pp. 263–278, here p. 267.
  • Karl Ernst Hermann Krause (1881), "Johann III. (Erzbischof von Bremen)", Allgemeine Deutsche Biographie (ADB) (in German) 14, Leipzig: Duncker & Humblot, pp. 183–185, here p. 185.
  • Hannay, Mackie, Spilman, ed., Letters of James IV, SHS (1953), p.xlii
  • Hans • Konge af Danmark • Norge fra 1481-1513 og Sverige 1497-1501 (Danske Konger)
  • Kong Hans (Diplomatarium Norvegicum)