Ion C. Cantacuzino

politician român
Ion C. Cantacuzino
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Iași, Moldova Modificați la Wikidata
Decedat (52 de ani) Modificați la Wikidata
Viena, Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Ion C. Cantacuzino (n. 12 septembrie 1825, Iași – d. 20 aprilie 1878, Viena) a fost un politician și ministru român. Era fiul caimacanului Constantin Cantacuzino și al Zoei Slătineanu, cât și nepot al lui Ion Ghica.

Biografie modificare

Studii modificare

După ce a studiat la Paris, s-a întors în țară, unde a îndeplinit demnități publice: inițial ca ajutor de șef în secția franceză a Ministerului Afacerilor Străine, apoi în magistratură, unde a avansat până la funcția de președinte al Curții de Apel din București, în 1858.

Politică modificare

S-a implicat în politică, fiind membru al Adunării ad-hoc (1857) și al Adunării Elective din Muntenia, în ianuarie 1859. După Mica Unire, a fost ministru în mai multe guverne (la justiție, culte și instrucțiune publică) și președinte al Curții de Casație.

Ulterior, făcând parte din coaliția care l-a răsturnat pe Alexandru Ioan Cuza de la conducerea țării, a fost apoi ministru de justiție în trei guverne consecutive:

Bibliografie modificare

  • Neagoe, Stelian (), Istoria guvernelor României de la începuturi - 1859 până în zilele noastre - 1995, București: Editura Machiavelli, p. 41 
  • Mamina, Ion; Bulei, Ion (), Guverne și guvernanți (1866 - 1916), București: Editura Silex, pp. 14–18, 175–176 

Vezi și modificare


Format:Guvernele Lascăr Catargiu