Wikipedia

Ion Dodu Bălan

critic literar român
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Ion Dodu Bălan
Date personale
Născut[2][3][4] Modificați la Wikidata
Vaidei, România Modificați la Wikidata
Decedat (88 de ani)[2][1][3] Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiecritic literar[*]​
cadru didactic universitar[*]​
poet
istoric literar[*]​
scriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Partid politicPartidul Comunist Român[1]  Modificați la Wikidata
Membru al C.C. al P.C.R.
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ion Dodu Bălan (n. , Vaidei, Romos, Hunedoara, România – d. ) a fost un autor, critic și istoric literar, folclorist, poet, prozator, profesor universitar român.

Biografie

modificare

A urmat cursurile liceului din Orăștie, fiind apoi elev la Liceul „Sfântul Sava” din București. În 1953 a absolvit Facultatea de Filologie din București. A devenit doctor în filologie în 1968.

A debutat editorial cu studiul „Influențe folclorice în poezia noastră actuală” (1955). A manifestat un interes deosebit pentru opera lui Octavian Goga, căreia i-a consacrat o amplă exegeză (1971), lucrare de referință, a cărei ediție a doua a fost premiată de Academia Română. A lucrat în redacțiile revistelor „Viața românească”, „Tânărul scriitor” și „Luceafărul”. Profesor universitar de literatură română la Facultatea de Filologie a Universității din București, apoi la Universitatea „Spiru Haret”. În perioada 1967–1969, a fost lector de limba română la Universitatea din Toulouse.

Între 1971-1977 a fost vicepreședinte al Consiliului Culturii și Educației Socialiste din RSR.[5]

Este unul dintre reprezentanții de frunte ai protocronismului literar românesc. Din octombrie 1989 până în decembrie 1989 a fost rector al Universității din București și pentru mai mulți ani șeful catedrei de Limba și Literatura Română din cadrul aceleiași Universități. Ion Dodu Bălan a fost membru în Partidul Comunist Român și membru al Comitetului Central.

Din 2012 până în 2015 a fost profesor la Facultatea de Litere a Universității „Spiru Haret”.[6]

Distincții

modificare
  • Ordinul „Meritul Cultural” clasa a II-a (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, [...] pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”[7]

Lucrări

modificare

Volume publicate

modificare
  • 1955 - „Influențe folclorice în poezia noastră actuală”, ESPLA, București;
  • 1964 - „Delimitări critice”, EPL, București;
  • 1966 - „Octavian Goga”, Editura Tineretului, București; ed. a II-a, Editura Minerva, București, 1971; ed. a III-a, București, 1975;
  • 1966 - „Coșbuc, un moment nou în evoluția poeziei românești”, București, 1966.
  • 1966 - „Valori literare (Eseuri asupra literaturii române), EPL, București;
  • 1968 - „Condiția creației: portrete”, EPL, București;
  • 1971 - „Cuvintele au cuvântul”, Editura Junimea, Iași;
  • 1972 - „Ethos și cultură sau vocația tinereții”, Editura Albatros, București;
  • 1974 - „La Politique culturelle en Roumanie”, Paris;
  • 1974 - „Copilăria unui Icar”[8], București;
  • 1975 - „Artă și ideal”, București, 1975;
  • 1977 - „În focarul timpului”, București;
  • 1979 - „Cîntece și doine sociale”, București;
  • 1979 - „Constelații diurne”, București;
  • 1981 - „Resurecția unui poet: Aron Cotruș”, București; ed. Aron Cotruș, București, 1995;
  • 1981 - „Arbori pentru veșnicii”, București;
  • 1983 - „Țara omeniei”, București;
  • 1985 - „Ioan Slavici sau Roata de la Carul Mare”, București;
  • 1985 - „Pietre pentru templul lor”, București;
  • 1986 - „Peisaj interior”, București;
  • 1986 - „Ei l-au cunoscut pe Aurel Vlaicu”, București;
  • 1988 - „Repere critice”, București;
  • 1988 - „Aron Cotrus”, București;
  • 2000 - „Momente ale liricii românești în secolul XX”, București;
  • 2000 - „Lexicon de limbă și cultură română veche”, București;
  • 2001 - „Făt-Frumos din aer: Scene din viața lui Aurel Vlaicu”, București;
  • 2002 - „Istoria literaturii române de la începuturi la epoca marilor clasici”, co-autor Luiza Marinescu, București;
  • 2003 - „Istoria literaturii române: Epoca veche și premodernă (note de curs)”, București;
  • 2014 - „Așa a fost să fie…: (însemnări, evocări, aprecieri critice)”, București;
  • 2018 - „Viața și opera unui poet exilat: Aron Cotruș”, București.

Poezii

modificare
  • 1978 - „Neliniștea fîntînii”, București;
  • 1981 - „Arbori pentru veșnicii”, București;
  • 1986 - „Peisaj interior”, București;
  • 1996 - „Cutremur de suflet”, București.
  • 2019 - „Poezii alese”, București, 2019

Ediții în alte limbi

modificare
  • 1966 - „George Coșbuc: un nouveau moment dans l’évolution de la poésie roumaine”, Sinaia, 1966
  • 1966 - „Hej, zöld levél: román népdalok”, București, 1966.
  • 1974 - „La politique culturelle en Roumanie”, Paris, 1974.
  • 1981 - „A concise history of Romanian literature”, București, 1981.
  • 1984 - „Octavian Goga élete és költészete”, Cluj-Napoca, 1984.

Ediții (în calitate de coordonator sau editor)

modificare
  • 1956 - Vasile Alecsandri, „Poezii populare”, prefață, editor, București;
  • 1956 - Mihai Eminescu, „Literatura populară”, prefață, editor, București;
  • 1959 - Spiridon Popescu, „Pagini alese”, prefață, editor, București;
  • 1961 - „Miorița. Balade populare”, pref., edit., București;
  • 1961 - I. I. Mironescu, „Furtună veteranul”, pref., edit., București;
  • 1962 - „Moș Gheorghe la expoziție”, pref., edit., București;
  • 1963 - Ion Slavici, „Teatru”, pref., edit., București;
  • 1964 - G. Coșbuc, „Balade și idile”, pref., edit., București;
  • 1967-72 - Octavian Goga, „Opere”, I–III, introd., edit., București;
  • 1971 - „Glasurile patriei: antologie de poezie patriotică românească”, București;
  • 1973 - Costache Negruzzi, „Alexandru Lăpușneanu”, postfață, edit., București;
  • 1973 - Barbu Nemțeanu, „Stropi de soare”, pref., edit., București;
  • 1974 - „Cartea înțelepciunii populare: proverbe”, pref., edit., București;
  • 1976 - St. O. Iosif, „Poezii”, București, 1975; Panait Cerna, „Poezii”, postfață, edit., București;
  • 1984 - Eugen Goga, „Cartea facerii”, pref., edit., București;
  • 1989 - „Precursori”, introd., edit., București,;
  • 1997 - „Două Siberii”, pref., edit., București;
  • 1985 - Aron Cotruș, „Versuri”, postfață, edit., București.

Note

modificare
  1. ^ a b http://evz.ro/a-murit-ion-dodu-balan.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b Ion Dodu Bălan, Autoritatea BnF 
  3. ^ a b Bălan Ion Dodu, VIAF ID[*][[VIAF ID (identifier for the Virtual International Authority File database)|​]] 
  4. ^ Ion Dodu Bălan, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  5. ^ O epistolă necunoscută a lui Marin Preda Arhivat în , la Wayback Machine., anul 2010, numărul 18, Nicolae Scurtu, România Literară, accesat la 18 iunie 2013
  6. ^ „Cadre didactice”. Accesat în .  Parametru necunoscut |accesat= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor)
  7. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 157 din 4 mai 1971 privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul VII, nr. 96, Partea I, vineri 6 august 1971, p. 634.
  8. ^ A nu se confunda cu filmul francez Copilăria lui Icar.

Bibliografie

modificare
  • Florica Dobre (coordonator): Consiliul Național pentru Studiera Arhivelor Securității. Membrii C.C. al P.C.R. 1945–1989. Dicționar. Editura Enciclopedică, București 2004, ISBN: 973-45–0486–X, S. 61 (PDF; 12,1 MB).

Legături externe

modificare
 
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Ion Dodu Bălan.
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ion_Dodu_Bălan&oldid=16833957