Deschide meniul principal

Ion Dodu Bălan

critic literar român
Ion Dodu Bălan
Date personale
Născut[2][3][4] Modificați la Wikidata
Vaidei, Romos, Hunedoara, România Modificați la Wikidata
Decedat (88 de ani)[1][2][4] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiecritic literar[*]
profesor universitar
poet
istoric literar[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Partid politicPartidul Comunist Român[1]  Modificați la Wikidata
Coat of arms of PCR (alternative version).svg Membru al C.C. al P.C.R.

Ion Dodu Bălan (n. ,[2][3][4] Vaidei, Romos, Hunedoara, România – d. [1][2][4]) a fost un autor, critic și istoric literar, folclorist, poet, prozator, profesor universitar român.

StudiiModificare

A urmat cursurile liceului din Orăștie, fiind apoi elev la Liceul „Sfântul Sava” din București. În 1953 a absolvit Facultatea de Filologie din București. A devenit doctor în filologie în 1968.

BiografieModificare

A debutat editorial cu studiul „Influențe folclorice în poezia noastră actuală” (1955). A manifestat un interes deosebit pentru opera lui Octavian Goga, căreia i-a consacrat o amplă exegeză (1971), lucrare de referință, a cărei ediție a doua a fost premiată de Academia Română. A lucrat în redacțiile revistelor „Viața românească”, „Tânărul scriitor” și „Luceafărul”. Profesor universitar de literatură română la Facultatea de Filologie a Universității din București, apoi la Universitatea „Spiru Haret”. În perioada 1967–1969, a fost lector de limba română la Universitatea din Toulouse.

Între 1971-1977 a fost vicepreședinte al Consiliului Culturii și Educației Socialiste din RSR.[5]

Este unul dintre reprezentanții de frunte ai protocronismului literar românesc. Din octombrie 1989 până în decembrie 1989 a fost rector al Universității din București și pentru mai mulți ani șeful catedrei de Limba și Literatura Română din cadrul aceleiași Universități. Ion Dodu Bălan a fost membru în Partidul Comunist Român și membru al Comitetului Central.

Din 2012 pana in 2015 a fost profesor la Facultatea de Litere a Universității „Spiru Haret”.[6]

LucrăriModificare

Volume publicateModificare

  • 1955 - Influențe folclorice în poezia noastră actuală, ESPLA, București;
  • 1964 - Delimitări critice, EPL, București;
  • 1966 - Octavian Goga, Editura Tineretului, București;
    • 1971 - „Octavian Goga”, ed. a II-a, Editura Minerva, București,
    • 1975 - „Octavian Goga”, ed. a III-a, București,
  • 1966 - Valori literare (Eseuri asupra literaturii române), EPL, București,;
  • 1968 - Condiția creației. Portrete, EPL, București;
  • 1971 - Cuvintele au cuvântul, Editura Junimea, Iași;
  • 1972 - Ethos și cultură sau vocația tinereții, Editura Albatros, București;
  • 1974 - „La Politique culturelle en Roumanie”, Paris;
  • 1974 - „Copilăria unui Icar”, București;
  • 1975 - „Artă și ideal”, București, 1975; „În focarul timpului”, București, 1977; „Neliniștea fântânii”, București, 1978; „Constelații diurne”, București, 1979; „Resurecția unui poet: Aron Cotruș”, București, 1981; ed. (Aron Cotruș), București, 1995; „Arbori pentru veșnicii”, București, 1981; „Țara omeniei și oamenii săi”, București, 1983; „Ioan Slavici sau Roata de la Carul Mare”, București, 1985; „Pietre pentru templul lor”, București, 1985; „Peisaj interior”, București, 1986; „Ei l-au cunoscut pe Aurel Vlaicu”, București, 1986; „Repere critice”, București, 1988; „Momente ale liricii românești în secolul XX”, București, 2000.

Ediții (în calitate de coordonator sau editor)Modificare

  • 1956 - Vasile Alecsandri, „Poezii populare”, prefață, editor, București,
  • 1956 - Mihai Eminescu, „Literatura populară”, prefață, editor, București,
  • 1959 - Spiridon Popescu, „Pagini alese”, prefață, editor, București, 1959; „Moș Gheorghe la expoziție”, pref., edit., București, 1962; „Miorița. Balade populare”, pref., edit., București, 1961; I. I. Mironescu, „Furtună veteranul”, pref., edit., București 1961; Ion Slavici, „Teatru”, pref., edit., București, 1963; G. Coșbuc, „Balade și idile”, pref., edit., București, 1964; Octavian Goga, „Opere”, I–III, introd., edit., București, 1967-1972; „Precursori”, introd., edit., București, 1989; Costache Negruzzi, „Alexandru Lăpușneanu”, postfață, edit., București, 1973; Barbu Nemțeanu, „Stropi de soare”, pref., edit., București, 1973; „Cartea înțelepciunii populare”, pref., edit., București, 1974; St. O. Iosif, „Poezii”, București, 1975; Panait Cerna, „Poezii”, postfață, edit., București, 1976; Eugen Goga, „Cartea facerii”, pref., edit., București, 1984; „Două Siberii”, pref., edit., București, 1997; Aron Cotruș, „Versuri”, postfață, edit., București, 1985.

NoteModificare

  1. ^ a b c http://evz.ro/a-murit-ion-dodu-balan.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b c d Bălan Ion Dodu, VIAF identifier[*] 
  3. ^ a b Ion Dodu Bălan, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  4. ^ a b c d Ion Dodu Bălan, Autoritatea BnF 
  5. ^ O epistolă necunoscută a lui Marin Preda, anul 2010, numărul 18, Nicolae Scurtu, România Literară, accesat la 18 iunie 2013
  6. ^ „Cadre didactice”. Accesat în .  Parametru necunoscut |accesat= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor)

BibliografieModificare

  • Florica Dobre (coordonator): Consiliul Național pentru Studiera Arhivelor Securității. Membrii C.C. al P.C.R. 1945–1989. Dicționar. Editura Enciclopedică, București 2004, ISBN: 973-45–0486–X, S. 61 (PDF; 12,1 MB).


Legături externeModificare