Wikipedia

Ion Ioniță

Arheologi români
Ion Ioniță
Date personale
Născut (88 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Răuseni, Botoșani, România[1] Modificați la Wikidata
Cetățenie România[2][3][4][1][5] Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Ortodoxă[1] Modificați la Wikidata
Ocupațiearheolog
cercetător
istoric
scriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[4][3][5] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma MaterUniversitatea din București[1]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Pentru alte sensuri, vedeți Ioniță.

Ion Ioniță (n. 8 ianuarie 1936, Pogorăști, com. Răuseni, jud. Botoșani) este un arheolog și membru al Societății de Științe Istorice din România.[6]

Studii

modificare

A urmat cursurile Liceului Pedagogic din Iași, după terminarea căruia, în anul 1954, a fost înmatriculat la Facultatea de Istorie și Filologie a prestigioasei Universități „Al.I. Cuza” din Iași până în anul 1958. A studiat la Saarbrucken (Republica Federală Germania) între anii 1969-1970.[7]

Viața și activitatea

modificare

A fost cercetător principal la Institutul de Istorie și Arheologie ,,A.D. Xenopol” începând cu anul 1958. A studiat populațiile din secolele II-IV de pe teritoriul Daciei (carpi, sarmați și goți). A făcut săpături la Băiceni, Miorcani și Văleni. A avut contribuții în problema culturii Sîntana-Cerneahov. A aplicat metode matematice la analiza unor descoperiri din cadrul acestei culturi.[8]

Publicații

modificare
  • Istoria Românilor, vol. II (Daco-romani, romanici, alogeni), ediția a II-a, revăzută și adăugită, Ed. Enciclopedică (București 2010). Autor al următoarelor capitole: Dacii liberi. Cadrul general; Dacii liberi din Muntenia; Dacii liberi din Moldova; Relațiile dacilor liberi cu romanii, sarmații și cu germanii; Populația locală în secolul al IV-lea în regiunile extracarpatice; Sarmații; Goții, 433-469, 481-495, 741-761, 787-817, 876-879, 884-889;
  • Antichitatea târzie în bazinul Prutului. Catalog, Ed. Sfera (Bârlad 2009) (în colab. cu M. Mamalaucă și V. Vornic).[9]

Articole

modificare
  • Necropola dacilor liberi de la Siliștea (com. Iana, jud. Vaslui). Acta Musei Tutovensis VI, 2011, 35-47;
  • Un cuptor de olărie din secolul al IV-lea d.Hr. descoperit la Siliștea (com. Iana, jud. Vaslui). Acta Musei Tutovensis V, 2010, 191-206;
  • Necropola din secolul al IV-lea d.Hr. de la Rânzești (com. Fălciu, jud. Vaslui). Acta Musei Tutovensis, II, 2007, 63-69;
  • Vase de sticlă romane la dacii liberi (secolele II-III p.Chr.). Istros 10, 2000, 325-361;
  • Continuitate dacică, migratori și romanizare în spațiul carpato-nistrian în prima jumătate a mileniului I e.n. În: Petrencu A. (red.), Probleme actuale ale istoriei naționale și universale. Culegere de studii și materiale (Chișinău 1992), 88-98;
  • Importante descoperiri arheologice din perioada de formare a poporului român în așezarea de la Iași-Nicolina. Arheologia Moldovei 10, 1985, 30-49;
  • Asezarea de tip Sîntana de Mureș-Cerneahov de la Iași-Fabrica de Cărămizi, în Arheologia Moldovei, VII (1972), 267-306;
  • Das Gräberfeld von Independența (Walachei). Zur relativen Chronologie und zu den Bestattungs-Beigaben und Trachtsitten eines Gräberfeldes der Sîntana de Mures-Cernyachovkultur, în „Saarbrücker Beiträge zur Altertumskunde", IX, Bonn, 1971;
  • Necropola daco-carpică de la Dumitreștii Gălății (j. Iași), în Arheologia Moldovei, VI (1969), 123-135;
  • Contribuții cu privire la cultura Santana de Mures-Cerneahov pe teritoriul R. S. România, în Arheologia Moldovei, IV (1966), 189-259.[10]

Note

modificare
  1. ^ a b c d e Prabook, accesat în  
  2. ^ „Ion Ioniță”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ a b ​, accesat în  
  4. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ a b Virtual International Authority File, accesat în  
  6. ^ Enciclopedia istoriografiei românești, editura Științifică și enciclopedică, București, 1978, pp. 178
  7. ^ Vlad Vornic, Larisa Ciobanu, Profesorul Ion Ioniță la 75 de ani, Academia de Științe a Moldovei, Chișinău, în „Revista arheologică”, 2011, vol. VII, nr. 1-2, pp. 303-310
  8. ^ Enciclopedia istoriografiei românești, editura Științifică și enciclopedică, București, 1978, pp.178
  9. ^ Vlad Vornic, Larisa Ciobanu, Profesorul Ion Ioniță la 75 de ani, Academia de Științe a Moldovei, Chișinău, în „Revista arheologică”, 2011, vol. VII, nr. 1-2, pp. 303-310
  10. ^ Vlad Vornic, Larisa Ciobanu, Profesorul Ion Ioniță la 75 de ani, Academia de Științe a Moldovei, Chișinău, în „Revista arheologică”, 2011, vol. VII, nr. 1-2, pp. 303-310

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ion_Ioniță&oldid=16368050