Ion Pribeagu
Ion Pribeagu | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Isac Lazarovici |
Născut | Sulița, România |
Decedat | 1971 (83 de ani) Tel Aviv, Israel |
Cetățenie | România Israel |
Ocupație | scriitor umorist |
Limbi vorbite | limba română |
Activitate | |
Pseudonim | Ion Pribeagu, Saky Disperatu-Buzău, Ion Palavră, Ivan Turbincă, Ion Vraiște, Vasile Ispravă, Vasile Găină |
Modifică date / text |
Ion Pribeagu (n. 27 octombrie 1887 Sulița, județul Botoșani – d. 1971, Tel Aviv, Israel) a fost pseudonimul literar al lui Isac Lazarovici, poet și umorist român și israelian de limba română, evreu născut în nordul Moldovei.
Biografie
modificareIon Pribeagu s-a născut sub numele Isac Lazarovici într-o familie de evrei din Sulița, județul Botoșani. Până să se hotărască la pseudonimul literar de Ion Pribeagu, care l-a consacrat, a început prin a-și anagrama prenumele și a folosit primul pseudonim: Sachi Disperatu-Buzău[1]. Sub acest pseudonim a debutat cu o scrisoare in versuri catre regele Carol I. [2].Au urmat apoi alte pseudonime: Ion Palavră, Ivan Turbincă, Ion Vraiște, Vasile Ispravă, Vasile Găină.[3] A scris foarte mult în viața lui: piese, reviste, cronici și în proză, dar mai ales în versuri, între altele pentru teatre, trupe artistice, reviste umoristice, le-a citit și la radio. În perioada 1939 - 1944 a scris textele umoristice pentru spectacolele lui Constantin Tănase.Este autorul versurilor românești ale cunoscutei melodii „Zaraza”.
În vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, în anul 1962, a emigrat în Israel, unde a continuat să scrie poezie umoristică în limba română în "Cronica rimată a cotidianului Viața Noastră" din Tel Aviv și a fost autorul a câtorva spectacole de revistă.[4] Ca poet și umorist, a fost deseori tentat să scrie mai libertin, așa cum au făcut la vremea lor Creangă, Alecsandri și alții. A scris mult "pentru sertar", iar aceste realizări le ținea numai pentru el, strânse într-un dosar și ferite de priviri indiscrete. Rareori citea ceva "conspirativ" vreunui prieten bun. În decursul a peste 60 de ani de activitate fecundă, a publicat aproape tot ce a realizat, în afară de creațiile pe care el însuși le-a intitulat "impertinente". În ultimii ani a intenționat să le publice, dar i-a lipsit curajul. Conștiinciozitatea și etica lui profesională nu l-au lăsat să depășească o anumită limită în relațiile lui cu cititorul.
A murit la Tel Aviv în 1971.
Volume (selecție)
modificareAntume
- Picante, București, Depozitul General, Librăria Alcalay, 1912; poezii umoristice semnate Ion Palavră.
- Vârfuri de spadă, București, Depozitul General, Librăria A.A. Stănciulescu, 1915; ediția a 2-a, București, Atelierele Facla, 1916;
- București-Iași
- Hodoronc-Tronc
- București noaptea,București, Tipografia „Cartea de Aur”, 1922;
- Strofe ștrengare, București, Tipografia „Cartea de Aur”, 1930;
- Scopul scuză mijloacele
- Umoristice, București, 1934;
- Miere și venin, București, Tipografia Mihai Eminescu, 1934;
- Anecdote după timp, București, Editura „Cultura Poporului”, 1939;
- Camuflate
- Almanah
- Almanahul Ion Pribeagu, București, Imprimeria „Tiparul Universitar”, 1945;
- Puncte de foc, Tel Aviv, Tipografia Graphicon, 1963;
Postume
- Treanca-fleanca, Holon, Tipografia Ijak Efraim & Fiul, 1972;
- Treanca-fleanca, Holon, Editura Louis Gallian, 1973;
- Impertinențe, Holon, Tipografia Ijak Efraim & Fiul, 1973;
- Versuri în caseta Versuri de Minulescu, Pribeagu, 2 vol., Chișinău, Editura Cartier, 2000;
- Mic și-al dracului. Antologia unui rege al umorului, vol. 1, București, Editura Teșu, 2005, ISBN 973-86917-3-7
- Mic și al dracului. Antologia unui rege al umorului, vol. 2, București, Editura Teșu, 2007,
- Comediile lui Ion Pribeagu, București, Editura Teșu, 2007, ISBN 973-86917-3-7
- Foaie verde caltaboși, măi suntem niște scârboși…, ediție jubiliară, București, Editura Teșu, 2012;
- Impertinențe, prefață de Louis Gallian, București, Editura Teșu, 2014;
- D-ale umorului cu Ițic și Mitică, București, Editura Teșu, 2015;
- Picante, ștrengare, impertinente, București, Editura Teșu, 2018;
- Treanca, fleanca: Opera Omnia, București, Editura Teșu, 2020.
Note
modificare- ^ Revista Țânțarul, nr. 9, 1910
- ^ B.Mehr 2018
- ^ Mic si al dracului
- ^ Tablete din Tara Sfanta. Va amintiti de Ion Pribeagu?
Bibliografie
modificare- Personalități botoșănene. Unde este locul umoristului Ion Pribeagu? - luceafarul.net Articol scris de Gheorghe Median pe 1 aprilie 2013
- Povestea lui Ion Pribeagu, textierul lui Tănase, umoristul care a făcut să râdă o țară întreagă - adevarul.ro Publicat pe 23 octombrie 2012
- [1]