Ion Sân-Giorgiu
| Ion Sân-Giorgiu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1893[2]  |
| Decedat | 1950 (57 de ani)[2] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} România |
| Ocupație | critic literar[*] poet germanist[*] dramaturg |
| Activitate | |
| Partid politic | Mișcarea Legionară |
| Limbi | limba germană[1] limba română[1] |
Modifică date / text  | |
Ion Sân-Giorgiu (grafiat și Ion Sângiorgiu), (n. 1893, Botoșani – d. 1950, Udem, Bavaria, Germania) a fost un om de litere, critic, eseist, jurnalist și profesor român, cu tendințe politice de extremă dreaptă.[3]
Între 1912-1914 a studiat literele în Germania la Universitatea din Leipzig. Din 1916 a participat la primul război mondial ca locotenent de artilerie. După război și-a încheiat studiile de filosofie și literatură germană la Universitatea din Basel. După întoarcerea în țară a predat literatura germană la Universitatea din București.[4] A condus revista legionară Chemarea Vremii.[5] Ion Sângiorgiu a fost membru al PEN Clubului Român, și director al revistei Cruciada românismului.[6]
După căderea guvernului condus de Ion Antonescu, Ion Sân-Giorgiu s-a refugiat la Viena, unde a devenit membru al guvernului legionar din exil condus de Horia Sima și a deținut funcția de Ministru al Educației[7]. Ion Sân-Giorgiu a fost condamnat la moarte în contumacie de regimul comunist.[8]
Fiica sa, Ioana, a fost căsătorită cu scriitorul român Vintilă Corbul.
NoteModificare
- ^ a b Katalog der Deutschen Nationalbibliothek, accesat în
- ^ a b Katalog der Deutschen Nationalbibliothek, accesat în
- ^ http://www.miscarea.net/chemarea-vremii-batranul-iasi.htm
- ^ Ion Sângiorgiu
- ^ Biografie Ion Sân-Giorgiu
- ^ Dr. N. Stănicel: Panait Istrati și spovedania lui, în Revista Medicală Română – vol. LIII, nr. 2-3, AN 2006
- ^ http://www.fgmanu.ro/Carti/2/capitol_12
- ^ http://www.multilingualarchive.com/ma/enwiki/en/Ion_S%C3%A2n-Giorgiu