Ion Vlasiu
| Ion Vlasiu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 6 mai 1908 Lechința, Austro-Ungaria |
| Decedat | 18 decembrie 1997, (89 de ani) București, România |
| Părinți | Ioan Vlas Maria Ștef |
| Naționalitate |  România |
| Ocupație | scriitor, poet, sculptor, pictor |
| Locul desfășurării activității | Paris[1]  |
| Studii | Academia de Arte Frumoase din Cluj |
| Pregătire | Romulus Ladea |
| Activitatea literară | |
| Activ ca scriitor | 1932 - 1997 |
| Specie literară | poezie, roman, poveste, proză |
| Operă de debut | 1932 - poezia Mașinism în revista „O lume nouă“ 1938 - romanul Am plecat din sat |
| Opere semnificative | Romanul „Am plecat din sat”, Sculptura „Maternitate” |
| Note | |
| Premii | 1939 - Premiul „Adamachi" al Academiei Române pentru romanul autobiografic „Am plecat din sat”; 1942 - Premiul Anastase Simu 1964 - Artist Emerit |
Modifică date / text  | |
Ion Vlasiu (n. 6 mai 1908, Lechința, județul Mureș – d. 18 decembrie 1997, București) a fost un sculptor, pictor și scriitor român.[2]
După școala de arte și meserii de la Târgu-Mureș și-a continuat studiile la Academia de Arte Frumoase din Cluj (1928 – 1930) la clasa profesorului Romulus Ladea, pe care nu a absolvit-o, neavând bani să-și plătească taxele de studii. La 24 de ani avea deja prima expoziție personală de sculptură care, ca și cele care au urmat, s-a bucurat de caracterizări pozitive în presa scrisă.[3]
A fost profesor la Academia de arte frumoase din Timișoara (1938).
A lucrat ca redactor șef al revistei Arta (1966 – 1969).
Casa memorială a sculptorului Ioan Vlasiu se află în localitatea Bistra Mureșului.
Premii modificare
- Premiul Academiei Române, 1939;
- Premiul Anastase Simu, 1942;
- Doctor Honoris Causa al Universității Babeș-Bolyai din Cluj, 1993
Prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, sculptorului Ion Vlasiu i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”.[4]
A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa I (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.[5]
Opera sculpturală (selecție) modificare
.jpg)
- Maternitate (București, 1958) - se află în Parcul Floreasca,
- Horia, Cloșca și Crișan (Cluj, 1974),
- Monumentul Unirii (Blaj, 1975),
- Monumentul lui Aurel Vlaicu (Târgu-Mureș 1976),
- Ion Creangă (Piatra Neamț, 1983)
- Monumentul lui Constantin Romanu Vivu — martir al Revoluției de la 1848–1849 — este opera artistului, fiind dezvelit în Sângeorgiu de Mureș, în septembrie 1989, localitatea în care revoluționarul a fost executat.
Opera literară modificare
A debutat cu versuri în revista „O lume nouă“, în 1930. [6]
- Proză
- Am plecat din sat, roman, 1938;
- Poveste cu năluci, 1941;
- Drum spre oameni, 1962;
- O singură iubire, 1965;
- Puiul de veveriță, 1967;
- În spațiu și timp, jurnal, vol. I 1970, vol. II 1971, vol. III 1973, vol. IV 1987;
- Ghicitori pentru copii, 1971;
- Lumea poveștilor, 1972;
- Cartea de toate zilele, 1984;
- Monolog asimetric, 1988;
- Obraze și măști, 1995;
- Succes moral, 1985;
- Vlăsiile și alte poeme, 2004
Note modificare
- ^ RKDartists, accesat în
- ^ „Ion Vlasiu - date biografice”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Personalitatea zilei - Ion Vlasiu”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, pentru conferirea de titluri unor cadre artistice, publicat în Buletinul Oficial nr. 12 din 27 august 1964.
- ^ Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 4.
- ^ Centenar Ion Vlasiu[nefuncțională], în Biblioteca Bucureștilor mai 2008 — Anul XI, nr. 5
Legături externe modificare
- http://cleopatra-lorintiu.net/vlasiu/ Un interviu de Cleopatra Lorințiu :Prin misteriosul domeniu Ultimul interviu acordat de maestrul Ion Vlasiu(1908-1997)