Ion Zlotea
Ion Zlotea.jpg
Date personale
NăscutRomânia 22 iunie 1898, satul Țegheș, comuna Domnești, jud. Ilfov
DecedatRomânia 13 martie 1978, București
CetățenieFlag of Romania (1965-1989).svg România Modificați la Wikidata
Activitate
Gen muzicalmuzică tradițională, populară
Instrument(e)cobză
Case de discuriElectrecord

Ion Zlotea (n. 22 iunie 1898, satul Țegheș, comuna Domnești, jud. Ilfov — d. 13 martie 1978, București) a fost un cunoscut cobzar și lăutar virtuoz din România. Dacă înainte de Ion Zlotea, fiecare cobzar s-a mulțumit doar cu învățarea modului de a acompania și rar erau întâlniți cobzari care să întrebuințeze instrumentul și pentru melodie, acesta a dezvoltat și o tehnică impecabilă de solistică la cobză.

BiografieModificare

S-a născut la 22 iunie 1898 în satul Țegheș, din comuna Domnești, județul Ilfov.[1] Încă de-o șchioapă, Ion Zlotea a început să învețe vioara, pe care o ținea ca pe un contrabas.

De la vârsta de 5 până la 9 ani a învățat să cânte la cobză, acompaniind pe un frate mai mare, viorist. La vârsta de 10 ani, îi întrecea pe toți cobzarii din vatra lăutărească a satului. De la vârsta de 12 ani vine la București, unde cântă vreme îndelungată prin diferite cârciumi și restaurante. Într-o vreme a învățat să cânte la contrabas, deoarece cobza se cerea din ce în ce mai rar.[2]

În 1937, după ce și-a impus talentul în restaurantele bucureștene, este luat de violonistul Grigoraș Dinicu la Paris, la Expoziția Internațională, unde ia lecții de teorie muzicală de la compozitorul Neaga, pe atunci pianist în orchestra lui Dinicu.[3]

În 1939 cântă cu diferite formații în Italia (la Veneția) și în Cehoslovacia (la Praga și Bratislava).[4]

În 1949 intră în atenția publicului larg odată cu numirea sa în postul de prim-cobzar al Orchestrei „Barbu Lăutaru” a Institutului de Folklor, cu care realizează un concert la Moscova în același an.

În 1950 întreprinde un concert în URSS, cu Ansamblul de cântece și dansuri al Consiliului Central al Sindicatelor.[4]

În 1956, alături de profesorul Constantin Zamfir, participă la realizarea primei metode de cobză, un lucru cu totul neașteptat în perioada respectivă din cauza faptului că instrumentul începuse să dispară din tarafurile tradiționale.

A fost unicul profesor de cobză între 1949-1952, la o școală pe lângă Institutul de Folklor și apoi în perioada 1953-1955 la Școala nr. 1 din București, actualul liceu de muzică „Dinu Lipatti”.[5]

Primele înregistrări le realizează la Radio România, în 1952, și apoi la Electrecord, în 1957.

În 1975 lansează un disc cu patru piese de muzică lăutărească (orășenească), în care prezintă potențialul real al acestui instrument pentru solistică, avându-l ca șef de formație pe violonistul Florea Cioacă.

DecesulModificare

Moare la data de 13 martie 1978 la București, după ce o viață întreagă a ajutat la reevaluarea unui instrument bogat în resurse de acompaniament, considerat a fi unul dintre cele mai vechi din muzica tradițională..[6]

DistincțiiModificare

A fost distins în august 1954 cu premiul „Laureat al Premiul de Stat” al Republicii Populare Române pe anul 1952, obținând și 30.000 de lei pentru premiu.[7]

AprecieriModificare

„Ion Zlotea cel mai rafinat cobzar din Muntenia și unul din puținii veritabili pedagogi ai cobzei în secolul XX, poreclit încă de tânăr „bătrânul lăutar” pentru stilul său arhaic.”
Tiberiu Alexandru — etnomuzicolog


„Ion Zlotea, veritabil cobzar, este și astăzi, încă, păstrat ca model de execuție desăvârșită, de actualii cobzari...”

DiscografieModificare

Ion Zlotea a înregistrat numai la Societatea Română de Radiodifuziune și la casa de discuri Electrecord.

Înregistrări Radio RomâniaModificare

An Format Piese Acompaniament Note
1952 benzi magnetice De unde vii făi lele
Săbărelul
Păsărică de pe lac
O.M.P.R., dirijor Victor Predescu transpuse pe discul Electrecord EPA 1882
195x bandă magnetică Hora de la Țegheș O.M.P.R.

Discuri ElectrecordModificare

An Număr de catalog Format Piese Acompaniament
1955 EPA 1882[8][9] ebonită, single, 25 cm Săbărelul
Păsărică de pe lac
O.M.P.R., dirijor Victor Predescu
1957 EPC 123[10] vinil, EP, 17 cm

1. Să-mi cânți cobzar bătrân (vocal)
2. Vlăsceneasca lui Zlotea
3. Sârba pe bătăi
4. Cocoșel cu două creste și Bulgăraș de gheață rece

orchestra Nicu Stănescu
1976 45-STM-EPC 10.470 vinil, EP, 17 cm

1. Ce mi-e mie drag pe lume
2. Horă
3. Șapte văi și-o vale-adâncă
4. Hora lui Zlotea

orchestra Florea Cioacă
2011 EDC 1006
Să-mi cânți cobzar
Comori ale muzicii lăutărești
vinil, EP, 17 cm

1. Să-mi cânți cobzar bătrân (vocal)
2. Sârba pe bătăi
3. Săbărelul
4. Șapte văi și-o vale-adâncă
5. Bulgăraș de gheață rece
6. Hora lui Zlotea
7. Păsărică de pe lac
8. Cocoșel cu două creste
9. Vlăsceneasca lui Zlotea
10. Ce mi-e mie drag pe lume

orchestrele: Nicu Stănescu (1, 2, 5, 8, 9),
Florea Cioacă (4, 6, 10),
O.M.P.R., dirijor Victor Predescu (3, 7)

Discuri Contrepoint (Franța)Modificare

An Număr de catalog Format Piese Acompaniament
1955 MC 20.098
Musique Populaire Roumaine Vol. 1
vinil, LP, 25 cm

A1. a) Șapte văi și-o vale adîncă, b) Hora bătrînului cobzar

Orchestra populară a Casei de Cultură din București, dirijor Ionel Budișteanu

BibliografieModificare

  • Alexandru, Tiberiu: Instrumentele muzicale ale poporului român, Editura Muzicală Grafoart, București, 2014
  • Simion, Bogdan-Mihai: Comori ale muzicii lăutărești - Mari cobzari - Să-mi cânți, cobzar bătrân (booklet-ul CD-ului), Electrecord, 2011
  • Cosma, Viorel: București. Citadela seculară a lăutarilor români, Fundația culturală Gheorghe Marin Sepeteanu, București, 2009, ISBN 978-973-88609-7-1
  • ***: Catalogul general, Electrecord, București, 1958
  • ***: Catalog de discuri. Electrecord, Electrecord, Ediția a III-a, București, 1965
  • ***: Catalog de discuri. Electrecord, Electrecord, Ediția IV, București, 1968

NoteModificare

  1. ^ a b Simion, Să-mi cânți cobzar bătrân, p. 2
  2. ^ Alexandru, Instrumentele muzicale ale poporului român, p. 317
  3. ^ Alexandru, Instrumentele muzicale ale poporului român, pp. 317-318
  4. ^ a b Alexandru, Instrumentele muzicale ale poporului român, p. 318
  5. ^ Alexandru, Instrumentele muzicale ale poporului român, p. 154
  6. ^ Simion, Să-mi cânți cobzar bătrân, p. 1
  7. ^ Cosma, București. Citadela seculară a lăutarilor români, p. 319
  8. ^ Catalog Electrecord 1958, p. 57
  9. ^ Catalog Electrecord 1958, p. 64
  10. ^ Catalog Electrecord 1968, p. 172

Legături externeModificare