Ionel Ghica

aviator român
Ionel Ghica
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Florești, România Modificați la Wikidata
Decedat (28 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieaviator Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română
limba franceză Modificați la Wikidata

Ionel Ghica (n. , Florești, Prahova, România – d. , București, România) a fost un aviator român, nepotul lui Ion Ghica. A fost primul aviator român care a traversat Asia și a stabilit recordul național de distanță.[1]

Date biografice

modificare

Tatăl său a fost Nicolae Ghica (1862–1943), fiul lui Ion Ghica, iar mama sa a fost Irina Cantacuzino (1869–1906), fiica lui Gheorghe Grigore Cantacuzino.

În 1929, a urmat o școală de aviație, unde a obținut brevetul de pilot sportiv gradul II și a devenit membru al Federației Aeronautice Internaționale, condusă atunci de prințul român George Valentin Bibescu.[2]

A decedat la doar 28 de ani, din cauza consumului de heroină.[3] A fost înmormântat lângă mama sa, în curtea conacului de la Ghergani. A fost căsătorit de două ori. Cu prima soție, Camille Hornung, nu a avut copii, iar cu cea de-a doua soție, Ibi Golfineanu, a avut o fiică, pe nume Irina Pacifica, născută cu două luni înainte de decesul tatălui.[4]

Performanțe

modificare

Pe data de 9 iulie 1930 a zburat din Anglia în Bulgaria cu un avion „Ford-Emsco” și a parcurs 2.145 km fără escală cu o viteză medie de 145,38 km/s, realizând astfel recordul național la categoria respectivă de aeronavă. În anul următor, a pilotat un avion „SET-31” pus la dispoziție de Grigore Zamfirescu. La bordul acestu avion, Ionel Ghica a realizat raidul intercontinental București–Khartoum.

În 1932, tot cu sprijinul lui Griogre Zamfirescu, a început pregătirile pentru executarea raidului aerian București-Saigon. În dimineața zilei de 30 martie 1932, Ionel Ghica a decolat de pe Aerodromul Băneasa, la bordul unui avion „SET-31”. Zborul București–Saigon a durat 9 zile (67 de ore de zbor), iar în prima zi, distanța București–Alep a fost parcursă în doar 9 ore și 10 minute. Celelalte etape au fost străbătute mai greu din cauza condițiilor dificile, precum căldura excesivă, lipsa unor repere de orientare sau furtuni de nisip. A aterizat în Saigon pe 7 aprilie. Drumul de întoarcere, de la Saigon la București, a fost parcurs în 6 zile, decolarea din Saigon având loc pe 10 aprilie, iar aterizarea în București pe 16 aprilie. În aceeași zi, Ionel Ghica a fost omagiat pe Arenele Romane din Parcul Libertății din București de către Asociația „România aeriană”.[5]

Recunoaștere

modificare

Pentru meritele deosebite și pentru performanțele aviatice efectuate pe continentul african și pe cel asiatic, lui Ionel Ghica i-a fost conferit post-mortem Ordinul „Virtutea Aeronautică” în grad de cavaler.[5]

În memoria lui, după moartea bruscă din 1932, familia sa a instituit concursul aviatic dotat cu cupa „Ionel Ghica”. Primul concurs și Cupa „Ionel Ghica” au fost câștigate de Constantin Cantacuzino-Bâzu.[6]

  1. ^ „Tragicul destin al unui prinț român. Cum a sfârșit marele aviator Ionel Ghica răpus de dependența de heroină”. Adevărul. . Accesat în . 
  2. ^ „Tragicul destin al marelui aviator Ionel Ghica. Primul român care a traversat Asia în zbor, răpus de heroină”. Historia. Accesat în . 
  3. ^ „Moartea aviatorului Ion Ghica. Se crede că s-a intoxicat cu eroină”, în Universul, 31 mai 1932
  4. ^ Media, Chindia (). „EDITORIAL: Unele aspecte privind descendenții lui Ion Ghica (1816–1897)”. ChidiaMEdia. Accesat în . 
  5. ^ a b Ucrain, Constantin (). Personalități ale aviației române. Editura Geneze. pp. 138–139. 
  6. ^ „Cartea «Constantin Bâzu Cantacuzino, prințul înălțimilor», de Alexandru Armă și Dan Antoniu, cea mai vândută la Bookfest de Editura Vremea”. Adevărul. . Accesat în .