Iordache Cantacuzino (Canta)
| Caimacam Iordache Cantacuzino (Canta) | |
| Mare Logofăt | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1740 |
| Decedat | 17 mai 1826 „pe drumul Ițcanilor” (Suceava) |
| Părinți | Constantin Cantacuzino (Mare Logofăt) Maria Cantacuzino(n. Vlasto) |
| Căsătorit cu | • Ana Ventura |
| Copii | • Alexandru • Mihalache • Elena • Caterina • Constantin • Maria • Grigore • Ruxandra |
| Religie | ortodoxă |
| Ocupație | politician  |
| Apartenență nobiliară | |
| Caimacam al Moldovei | |
| Domnie | 19 septembrie - 28 octombrie 1802 |
| Predecesor | Alexandru Șuțu |
| Succesor | Alexandru Moruzi |
Modifică date / text  | |
Iordache Cantacuzino (Canta) (n. 1740 – d. 1826)[1]:pp 371-372 a fost un boier moldovean, mare logofăt în divanul Moldovei. A fost caimacam al Moldovei în perioada 19 septembrie–28 octombrie 1802, între sfârșitul domniei lui Alexandru Șuțu și domnia a lui Alexandru Moruzi.[2]:p. 98
Biografie
modificareA fost fiul marelui logofăt Constantin Cantacuzino și al soției sale Maria, născută Vlasto.[3]
Prima mențiune documentară este într-o jalbă din 22 mai 1767 adresată domnitorului Grigore Calimachi, în care nu este menționat ca ocupând vreo dregătorie.[4]:p. 174 Între 1774 și 1808 documentele vremii îl menționează ca ocupând o serie de dregătorii importante: mare comis în 1774,[5]:p. 214 stolnic între 1776-1780,[5]:p. 598 mare ban în 1780,[5]:p. 616 mare vistier în 1792, mare logofăt între 1797-1808.[4]:p. 200
Reședința familiei a fost la Conacul de la Ceplenița. Moșiile Ceplenița și Buhalnița au fost cumpărate de tatăl său, pe atunci paharnicul Constantin Cantacuzino, la 1758. Iordache Cantacuzino a moștenit conacul în 1793 și l-a stăpânit până în 1816, când l-a donat fiului său Mihalache Cantacuzino.[6]
Iordache Cantacuzino este cel căruia i-a aparținut actuala Casă a Universitarilor din Iași.[7]
A fost „ctitor și epitrop al bisericii” din mahalaua Tălpălarilor din Iași.[5]:pp 651-652
Familie
modificare
S-a căsătorit cu Ana Ventura, cu care a avut împreună opt copii (patru băieți și patru fete):[3]
- Mihalache (1791-1857), căsătorit cu Eufrosina Greceanu și Maria Ghica
- Elena (1796-1868), căsătorită cu Constantin Sturdza (mare logofăt)
- Caterina (1776-1850), căsătorită cu Grigore Ghica-Budești (mare postelnic)
- Constantin (1778-1843), mare vornic, căsătorit cu Pucheria Rosetti
- Maria (1781-?), căsătorită cu Enache Vârnav (mare ban)
- Dimitrie (1778-1843), mare logofăt, căsătorit cu Profira Beldiman
- Grigore (1779-1808), căsătorit cu Elena Brâncoveanu
- Ruxandra (1796-1840), căsătorită cu Gheorghe Ghica-Trifești (Mare Hatman)[1]
Note
modificare- ^ a b Familia Cantacuzino, accesat la 24 septembrie 2014
- ^ Ioan Scurtu, Ion Alexandrescu, Ion Bulei, Ion Mamina, Enciclopedia de istorie a României, Editura Meronia, București, 2001
- ^ a b Ion Mihai Cantacuzino, O mie de ani în Balcani. O cronicã a Cantacuzinilor în vâltoarea secolelor, traducere de Maria Șerbãnescu și Sabina Drãgoi, Editura Albatros, București, 1996, ISBN 973-24-0379-9, planșa VII
- ^ a b Teodor Balan, Documente bucovinene, vol. VI, Cernăuți, 1942
- ^ a b c d Ioan Caproșu, Documente privitoare la istoria orașului Iași, vol. VII, Editura Dosoftei, Iași, 1999, ISBN 9738108403
- ^ Sorin Iftimi, Ansamblul conacului Cantacuzino–Pașcanu Arhivat în , la Wayback Machine., accesat la 24 septembrie 2014
- ^ Casa logofătului Nicolae Canta, accesat la 24 septembrie 2014
Bibliografie
modificare- Rezachevici, Constantin, Cronologia critică a domnilor din Țara Româneasca și Moldova (secolele XIV-XVI), Editura Enciclopedică, București, 2002
- Scurtu, Ioan; Alexandrescu, Ion; Bulei, Ion; Mamina, Ion; Enciclopedia de istorie a României, Editura Meronia, București, 2001