Ipolit de Roma
Ipolit de Roma | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 170 d.Hr.[1][2][3][4][5] |
Decedat | 235 d.Hr. (65 de ani)[6][7][8][9][10] Sardinia, Italia |
Religie | Biserica Catolică[11] |
Ocupație | teolog[*] scriitor episcop catolic[*] sfânt patron |
Limbi vorbite | limba greacă veche[12] |
Venerație | |
Sărbătoare | 13 august |
Sfinți | |
Modifică date / text |
Ipolit de Roma, în greacă Ἱππόλυτος, transliterat: Hippólytos, latinizat Hippolytus, (n. 170 d.Hr. – d. 235 d.Hr., Sardinia, Italia) a fost un discipol al episcopului Irineu de Lyon. La începutul secolului al III-lea a activat la Roma, unde a fost adversar al papei Calixt I. Ipolit de Roma a murit ca martir.
Ipolit este patronul orașelor St. Pölten, Saint-Hippolyte (Sankt Pilt) în Alsacia, Delft și Zell am See.
Este sărbătorit în calendarul răsăritean pe 30 ianuarie, iar în cel apusean pe 13 august.
Scrieri
modificarePrimele menționări documentare ale botezului copiilor se găsesc în scrierea sa Baptismus infantium („Despre botezul copiilor”). O altă scriere a sa se numește „Respingerea tuturor ereziilor”.
Reprezentări artistice
modificareIacob Zugravul l-a reprezentat pe sfântul Ipolit drept papă al Romei, alături de alți șapte papi, în Catedrala Sfânta Treime din Blaj. Pictura a fost datată în anii 1748-1749.[13] Artistul a pictat cele opt portrete după modelul realizat de Grigore Ranite în Biserica Sf. Paraschiva din Rășinari, unde tatăl său a fost preot unit.[14] Includerea sfântului Ipolit în seria portretelor de papi a fost reluată de Iacob Zugravul în Biserica Sfânta Treime din Sibiel.
Note
modificare- ^ DLL Catalog, accesat în
- ^ Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ Ökumenisches Heiligenlexikon, accesat în
- ^ Marea Enciclopedie Rusă, accesat în
- ^ Hippolyte de Rome, AlKindi
- ^ Hippolytus s., Catalogue of the Unione Romana Biblioteche Scientifiche
- ^ „Ipolit de Roma”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Sant'Ippolito di Roma, BeWeB
- ^ Hippolytus of Rome, SNAC, accesat în
- ^ Encyclopædia Universalis, accesat în
- ^ Catholic-Hierarchy.org, accesat în
- ^ IdRef, accesat în
- ^ Ana Dumitran, Iacov Zugravul, Alba Iulia 2010, pag. 125.
- ^ Ana Dumitran, Zugravii de la Feisa[nefuncțională], recenzie în: Annales Universitatis Apulensis. Series Historica, nr. 12/I (2008), pag. 217.