Isaia (n. circa 1520 – d. 7 iulie 1581)[1] a fost un călugăr moldovean copist, devenit egumen al mănăstirii Slatina, unde a format o adevărată școală de caligrafi și miniaturiști, și apoi episcop al Rădăuților (1572-1580).[2]

După alte surse, a fost rânduit episcop la Rădăuți de către Alexandru Lăpușneanu în 1564 și s-a retras din scaun în anul 1577, la Mănăstirea Agapia Veche, unde a decedat în 1592.[3]

El a copiat Letopisețul de la Putna (scris în limba slavonă înainte de 1561 și considerat cea mai veche cronică din Moldova), copie care se păstrează la Biblioteca Academiei teologice din Kiev[4], un cronograf până la 1425, o cronică bulgărească și una sârbească.[2]

Între anii 1572-1574 a fost trimis de Ioan Vodă cel Viteaz în câteva misiuni diplomatice în Polonia, Transilvania și la Moscova.[1]

Referințe și note

modificare
  1. ^ a b „Dicționarul teologilor români: Episcopul Isaia”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ a b Mănăstirea Slatina
  3. ^ Episcopul Isaia de Rădăuți (+ 1592)
  4. ^ „Cronica pierdută a lui Ștefan cel Mare”. Arhivat din original la . Accesat în .