Iudita și Capul lui Olofern

pictură de Gustav Klimt
Iudita și Capul lui Olofern
Descriere generală
ArtistGustav Klimt
Datare1901
Materialepictură în ulei și aur pe pânză
Genartă religioasă[*]  Modificați la Wikidata
Dimensiuni34 de centimetri × 42 de centimetri cm, 33 × 17 țoli
AmplasareÖsterreichische Galerie Belvedere, Viena
ColecțieÖsterreichische Galerie Belvedere[1]  Modificați la Wikidata

Iudita și Capul lui Olofern (în engleză: Judith and the Head of Holofernes; cunoscut și ca Iudita I) este un tablou creat în anul 1901 de pictorul austriac Gustav Klimt. Pictura înfățișează personajul biblic Iudita, ținând capul personajului biblic Olofern.

Povestirea aceasta din Vechiul Testament (Cartea Iuditei, cap.11-14) descrie felul cum împăratul asirian Nabucodonosor al II-lea ar fi trimis pe generalul său, Olofern (Holofernes), să invadeze Iudea. Când acesta a asediat cetatea Bethulia, Iudita (Judith), o văduvă evreică bogată, evlavioasă și frumoasă, a căutat să-și salveze cetatea. Intrând în tabăra lui Olofern a intrat în grațiile lui, făcându-l să creadă că era o refugiată și că-i va dezvălui secretul, pentru a-i birui. Dar, în urma unui banchet, ea a intrat în odaia lui de dormit și i-a tăiat capul. Lucrul acesta i-a încurajat atât de mult pe evrei, încât aceștia s-au mobilizat și i-au alungat pe asirieni.

Legenda evreicei Iudita, animată de dragoste de țară, care nu ezită să-și mobilizeze capacitățile de seducție spre a-l subjuga si decapita pe generalul asirian Olofern, a fost folosită de mulți pictori.

Influențe

modificare
 
Detaliu din Iudita și Capul lui Olofern. În această imagine poate să fie observat mai ușor fundalul asirian
 
Păcatul, pictat de germanul Franz Stuck în anul 1893

Peisajul format din munți, smochini și alți arbori este în stilul asirian, aici Klimt utilizând mult aur.

Iudita I dezvăluie o consonanță simbolică și compozițională cu tabloul Păcatul, al lui Franz Stuck: tentația ilustrată de pictorul german devine modelul femeii fatale a lui Klimt, sugerând poziția corpului dezbrăcat și evanescent ca piesă focală a pânzei, precum și fața Iuditei.

Analiză

modificare
 
Iudita II (Salomeea), tablou de Gustav Klimt în 1909. Iudita sau Solmeea? Klimt picta limpede „orgasmul ucigaș” al femeii fatale în locul, portretului virtuoasei văduve evreice.

Fața Iuditei emană o sarcină mixtă de voluptate și perversiune. Trăsăturile sale sunt transfigurate astfel încât să obțină cel mai mare grad de intensitate și seducție, pe care Klimt le realizează prin plasarea femeii într-un plan ce nu poate fi atins. În ciuda modificării caracteristicilor, se poate recunoaște prietena lui Klimt și poate iubita, Adele Bloch-Bauer, subiectul a încă două portrete realizate în 1907 și 1912 și, de asemenea, pictat în Palla Athena.

În versiunea din 1901, Iudita păstrează o fascinație și senzualitate magnetică, abandonată ulterior de Klimt în Iudita II, unde dobândește trăsături mai clare și o expresie aprigă. În calitățile sale formale, prima versiune ilustrează o eroină cu trăsăturile arhetipale ale doamnelor fascinante și fermecătoare descrise de artiști și scriitori simboliști precum Wilde, Vasnețov, Moreau și alții.

Legături externe

modificare
 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Iudita și Capul lui Olofern
  1. ^ https://sammlung.belvedere.at/objects/3492/judith, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)