Iuga Ologul

(Redirecționat de la Iuga)

Iuga Ologul (n. secolul al XIV-lea – d. ) a fost domnul Moldovei între 1399 și 1400.

Iuga

Domn al Moldovei
Date personale
Născutsecolul al XIV-lea Modificați la Wikidata
Decedat Modificați la Wikidata
ÎnmormântatVaslui Modificați la Wikidata
PărințiRoman I
Ocupațiepolitician
conducător[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba moldovenească Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăDinastia Mușatinilor
Domn al Moldovei
Domnienoiembrie 1399 – iunie 1400
PredecesorȘtefan I
SuccesorAlexandru cel Bun

Biografie

modificare

Iuga Ologul a fost al doilea fiu al domnului Moldovei Roman Mușat și al Anastasiei Mușat. Conform anumitor surse istorice, Iuga ar fi domnit pentru câteva luni[1]. Conform altor surse, Iuga ar fi domnit timp de doi ani[2].

Porecla „Ologul” apare numai în Letopisețul de la Putna, întocmit în secolul XVI-lea. Motivele pentru care a rămas în istorie cu această poreclă nu sunt cunoscute cu precizie (probabil că suferea de o boală care îi îngreuna deplasarea)[3].

În sursele istorice există o confuzie între Iuga Ologul și principele lituanian Yuri Koriatovich (menționat uneori și ca Jurg Coriatovici sau Iurie Koriatovici) din Podolia. Această confuzie apare datorită faptului că numele Iuga este o versiune adaptată local a numelui ruten Yuri. De altfel, se presupune că Iuga Ologul a fost botezat în cinstea acestui principe, întrucât era fiul lui Roman I și al primei soții a acestuia, o principesă de origine lituaniană care provenea din neamul Koriatovicilor, cârmuitorii Podoliei[4].

Iuga a avut drept frați, din prima căsătorie a tatălui său, pe Mihail și pe Ștefan (care a domnit sub numele de Ștefan I înaintea sa, între anii 1394 și 1399), iar, din a doua căsătorie, doi frați vitregi: Alexandru (viitorul domn Alexandru cel Bun) și Bogdan "jupânul"[5].

Majoritatea surselor consideră că Iuga Ologul a preluat conducerea Moldovei încă dinainte de decesul fratelui său, Ștefan I (despre care se știe, din actul domnesc emis de Iuga Vodă la 28 noiembrie 1399, că nu mai trăia la data respectivă)[6], acesta renunțând probabil la domnie din motive de sănătate. Se presupune că Ștefan I l-a numit succesor pe Iuga Ologul întrucât copiii săi, Bogdan și Ștefan (amintiți numai în pomelnicul mănăstirii „Sfântul Nicolae”, de la Probota Veche, ctitoria părintelui lor), erau prea tineri pentru a-l urma la tron iar boierii aveau o influență mare în politica țării și ar fi putut să-și impună propriul lor candidat.

Iuga Ologul a fost contestat, încă de la început, de fratele său vitreg, Alexandru, care la moartea tatălui lor s-a refugiat, potrivit unor surse, împreună cu Bogdan (celălalt frate al lui) la Curtea de Argeș (punându-se sub protecția lui Mircea cel Bătrân, domnul Țării Românești)[7]. Documentele vremii evidențiază că Mircea Vodă a intrat în Moldova în fruntea unei oștiri, instalându-l, la cârma acesteia, pe Alexandru, iar pe Iuga l-a luat „la sine”[8],[9] ca ostatic, ducându-l în Țara Românească, unde acesta a și murit, între 7 ianuarie 1403 (dată la care Alexandru cel Bun nu-l mai pomenește printre „sfânt răposații domni de mai înainte”) și anul 1407, când s-a început pomelnicul mănăstirii Bistrița, în care figurează ca răposat.

Din actul domnesc al lui Iuga Vodă Ologul, din 28 noiembrie 1399, reiese și faptul că acesta a fost căsătorit și a avut urmași ("aceasta este credința mea, a lui Iuga voievod, și credința copiilor mei și credința lui Ștefan voievod și a copiilor lui, credința fraților lui, credința lui Olecsandro, credința lui Bogdan…"[10]), dar numele soției și al acestora au rămas necunoscute. Înmormântarea lui probabil că a avut loc în Țara Românească, însă locul în care există rămășițele sale pământești nu a fost identificat nici până în prezent.

  1. ^ Această perioadă poate fi dedusă din singura atestare documentară a lui Iuga Ologul, datată din 28 noiembrie 1399, și prima atestare documentară a lui Alexandru cel Bun, următorul la tron, datată din 29 iunie 1400 (Documenta Romaniae Historica A. Moldova, vol. I (1384-1475), p. 10-16, Institutul de Istorie și Arheologie A.D. Xenopol, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1975)
  2. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria Românilor, Ed. ALL Educațional, București, 2003, I, p. 360
  3. ^ P. P. Panaitescu, Cronicile slavo-române din secolele XV-XVI, publicate de Ion Bogdan, Editura Academiei Romane, București, 1959, p. 44-48
  4. ^ Documenta Romaniae Historica A. Moldova, vol. I (1384-1475), Institutul de Istorie și Arheologie A.D. Xenopol, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1975, p. 7
  5. ^ Ștefan S. Gorovei, Întemeierea Moldovei. Probleme controversate, Iași, 1997, p. 76, 126-130, 137, 221
  6. ^ Documenta Romaniae Historica A. Moldova, vol. I (1384-1475), Institutul de Istorie și Arheologie A.D. Xenopol, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1975, p. 11-12
  7. ^ Nicolae Grigoraș, Țara Românească a Moldovei de la întemeierea statului până la Ștefan cel Mare (1359-1457), Iași, 1978, p. 74-77
  8. ^ Constantin Rezachevici, Mircea cel Bătrân și Moldova, în "Revista de istorie", XXXIX, nr. 8, București, 1986, p. 754-755
  9. ^ Constantin Rezachevici, Mircea cel Bătrân și lumea românească a vremii sale, în "Magazin istoric", nr. 9, București, 1986, p. 9-10
  10. ^ Documenta Romaniae Historica A. Moldova, vol. I (1384-1475), Institutul de Istorie și Arheologie A.D. Xenopol, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1975, p. 10

Legături externe

modificare
  • (redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904
  • Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943
  • (redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966
  • Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009 [1]
  • Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010 [2]


Predecesor:
Ștefan I
 
Domn al Moldovei

1399 – 1400
Succesor:
Alexandru cel Bun