Iulian Marțian
Iulian (Iuliu) Marțian (n. 23 iunie 1867, Mintiu, Bistrița-Năsăud – d. 26 octombrie 1937, Mintiu) a fost un istoric român,bibliofil, arheolog amator și colecționar de documente vechi românești, dar și membru de onoare al Academiei Române. A fost membru pe viață al ASTREI.
 Membru de onoare al Academiei Române |
|---|
| Iulian Marțian | |
.jpg) Maiorul Iulian Marțian, pionier al cercetărilor arheologice în ținutul Năsăudului | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 23 iunie 1867 Mintiu, Transilvania |
| Decedat | 26 octombrie 1937, (70 de ani) Mintiu, România |
| Cetățenie |  România  |
| Religie | Biserica Română Unită cu Roma |
| Ocupație | istoric |
| Limbi vorbite | limba română |
Modifică date / text  | |
Studii
modificareA făcut școala primară în satul natal, apoi a făcut șase ani de gimnaziu superior greco-catolic românesc, între 1877-1883. După gimnaziu, decide să urmeze o carieră militară, devenind cadet al Școlii militare de stat din Sibiu. A urcat în ierarhie până la gradul de maior.[1]
Viață și activitate
modificareÎn zilele premergătoare Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, pe când se alcătuia Biroul Consiliului Național Român din Năsăud, delegații l-au ales ca președinte pe cel care avea să devină peste ani academicianul Iulian Marțian.
Încă din perioada în care a activat ca militar, Marțian a realizat studii în domeniul istoriei. Preocuparea fundamentală manifestată de tânărul ofițer a fost pentru cercetările arheologice din Transilvania, în special cele de pe valea Someșului Mare. A strâns, în timpul vieții, o colecție impresionantă de documente, manuscrise, cărți, obiecte de artă și urme ale trecutului, de orice fel.[2]Prin aceasta, a devenit unul dintre fondatorii Muzeului Năsăudean, din dorința de a instituționaliza aceste cercetări. Și-a donat Muzeului Năspudean întreaga colecție de documente și manuscrise, pe care le-a acumulat în timp. De asemenea, a ajutat și la înființarea revistei Arhiva Someșană, pentru care a realizat un număr considerabil de studii și articole. Opera lui conține peste patruzeci de lucrări. De asemenea, a strâns date despre descoperirile arheologice din Transilvania, publicând un repertoriu al acestora, în limba germană inițial, iar apoi, după corectări și completări, în limba română. A fost ales membru de onoare al Academiei Române la 27 mai 1933, la propunerea lui Alexandru Lapedatu.[3]
Scrieri
modificareReferințe
modificare1. Teodor Tanco, Academia Română 1866-1996. Academicienii Năsăudeni și Bistrițeni, Ed. Virtus Rediviva, Cluj-Napoca 1996.
2. Enciclopedia istoriografiei românești, Ed. științifică și enciclopedică, București, 1978.
Legături externe
modificare- ^ Tanco, Teodor (). Academia Română 1866-1996. Academicienii Năsăudeni și Bistrițeni. Vitrus Rediviva. p. 51.
- ^ Tanco, Teodor (). Academia Română 1866-1996. Academicienii Năsăudeni și Bistrițeni. Vitrus Rediviva. p. 52.
- ^ Enciclopedia istoriografiei românești. Editura științifică și enciclopedică. . p. 211.