Iurie Sadovnic
| Iurie Sadovnic | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Jura, raionul Rîbnița, RSS Moldovenească, URSS |
| Decedat | (69 de ani) Chișinău, Moldova[1] |
| Cetățenie |  Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Moldova |
| Ocupație | muzician cântăreț |
| Activitate | |
| Instrument(e) | voce[*] |
| Premii | Ordinul Republicii () Medalia „Meritul Civic” () |
Modifică date / text  | |
Iurie Sadovnic (n. 14 decembrie 1951, Jura, raionul Rîbnița, RSSM – d. 7 iunie 2021, Chișinău, Republica Moldova) a fost un muzician și cântăreț de muzică ușoară și folk din Republica Moldova, fost membru PCUS. A fost bine-cunoscut pentru stilul său de interpretare în care pune accentul pe chitară.
A fost distins cu titlul de Artist emerit al RSSM (1984), medalia „Meritul Civic” (1993), medalia „Mihai Eminescu” (2000),[2] titlul de Artist al Poporului al Republicii Moldova (2011)[3] și Ordinul Republicii (2015).[4]
Alte informații
modificareIn anul 1985, fiind deja membru PCUS a semnat pe paginile revistei Moldova un interviu,in care pleda pentru interzicerea muzicii rock, și interzicerea unor formații, precum "Kruiz", "Mașina Vremeni" și altor.
Totuși, după interzicerea partidului comunist, in anii 90, a semnat un album LP, intitulat "Legenda", care a fost sponsorizat de Asociația de producție "Alfa" din Chișinău, in care a preluat piese din repertoriul formației dizidente românești "Phoenix"
Biografie
modificareS-a născut în satul Jura din Transnistria. A activat ca solist al formațiilor vocal-instrumentale „Haiducii din Susleni”, formația „Haiducii” a Institutului de Arte (1968–1973), formația „Sonor” (1973–1976), formația de jazz din Nikolaev (în perioada serviciului militar, 1970–1972), „Contemporanul” (1977–1978) și „Bucuria” (1979–1982) ale Filarmonicii din Chișinău.[5] A apărut la radio în calitate de cantoautor în 1978. În 1983 a fondat formația „Legenda”, care a activat până în 1993.
Prima publicație a cântecelor sale a avut loc în 1982.
În 1999 a lansat volumul de poezie „Am să plec în Codru verde”.
Muzicianul s-a sinucis din propria armă în apartamentul său din sectorul Botanica (Chișinău) în după amiaza zilei de 7 iunie 2021.[6]
Șlagăre
modificare- Dragă Otee
- Am să plec în codrul verde
- Căprioara
- Mândro, cui mă lași pe mine
- Fața pâinii
- Noi pace vrem
- Măicuța
- Andrii Popa
- Demnitate
- În limba Ta
Albume
modificare- Legenda
- Enigmatică femeie
- Masa de piatră
- În limba ta - este un album în exclusivitate pe versurile regretatului poet Grigore Vieru
- Liniștea patriei mele
- Evadare
Referințe
modificare- ^ https://fresh24.ro/soc-in-lumea-artistilor-cantaretul-iurie-sadovnic-a-fost-gasit-fara-suflare-in-locuinta-sa-8395 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Iurie Sadovnic: „Scriu versuri și compun muzică în continuare”
- ^ DECRET Nr. 415 din 14.12.2011 privind conferirea titlului onorific „Artist al Poporului” domnului Iurie SADOVNIC[nefuncțională – arhivă]
- ^ Președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, i-a conferit „Ordinul Republicii” interpretului Iurie Sadovnic
- ^ Iurie Sadovnic: „Artiștii sunt sărăciți intenționat, ca să cânte pe doi bani la alegeri”
- ^ „Iurie Sadovnic a murit. Poliția: Celebrul interpret s-a sinucis”. stiri.md. Accesat în .
Bibliografie
modificare- Bolboceanu, I., Iurie Sadovnic — chitarist moldovean, în „Femeia Moldovei", nr. 12, 1978, Chișinău;
- Iurie Sadovnic, în „Moldova", nr. 7, 1979, Chișinău;
- Malikova, V., Trubadur iz „Bucuria", în „Vecernii Kișinev", 12 aprilie 1981;
- Iuncu, R., La pagina acumulărilor, în „Tinerimea Moldovei", 6 noiembrie 1981, Chișinău;
- Zapadinski, R., Rвțar' balladо, în „Codrо", nr. 6, 1983, Chișinău;
- „Votez pentru estrada care propagă idei majore cu un suport artistic desăvărșit", în „Moldova", nr. 6, 1985, Chisinău;
- „Cu simțul măsurii și respect pentru realitate", în „Literatura și arta", 13 februarie 1986, Chișinău;
- Olteanu, C, Cine ești, Iurie Sadovnic?, în „Literatura și arta", 16 februarie 1989, Chișinău;
- „Forța de regenerare spirituală a unui popor e în cuvînt și cîntec", în „Literatura și arta", 11 aprilie 1991, Chișinău;
- „Omul este format, cred eu, din două jumătăți: jumătate e pămînt și jumătate cer", în „Literatura și arta", 14 mai 1992, Chișinău;
- Serafim Buzilă - Interpreți din Moldova. Lexicon enciclopedic (1460-1960) (Chișinău, 1996)
- Tudor Golub, Valentin Golub, Susleni.
- Calendarul Național, Ed. Bibl. Naț. a Rep. Moldova
- Mihai Poiată, Rock-ul, Noroc-ul și noi, Chișinău, ed. Arc.
Lectură suplimentară
modificare- «Ochii tăi, Moldovă». Culegere de muzică folc. Chișinău, ed. "Literatura Artistică", 1982.