Wikipedia

Ivo Banac

Ivo Banac
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Dubrovnik, RP Croația, Iugoslavia
(azi Zagreb, Croația)
Decedat (73 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Zagreb, Croația Modificați la Wikidata
ÎnmormântatDubrovnik Modificați la Wikidata
Căsătorit cuAndrea Feldman
Cetățenie Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric
politician
activist pentru drepturile omului
cadru didactic universitar[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză[4]
limba croată[5] Modificați la Wikidata
Activitate
RezidențăCroația  Modificați la Wikidata
Domeniuistorie[2]  Modificați la Wikidata
InstituțieUniversitatea Yale
Universitatea Stanford  Modificați la Wikidata
Alma MaterStanford University
Fordham University[3]
OrganizațiiAdunarea Parlamentară a Consiliului Europei  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ivo Banac (pronunție în croată: [iːʋo baːnats]; n. , Dubrovnik, Iugoslavia – d. , Zagreb, Croația) a fost un istoric croato-american, fost profesor de istorie europeană la Universitatea Yale și președinte al Partidului Liberal din Croația. În anul 2012 Banac a fost consultant al Institutului Bosniac.[6]

Biografie modificare

Banac s-a născut la Dubrovnik în 1947. A emigrat în 1959, împreună cu mama sa, în Statele Unite ale Americii, unde se afla deja tatăl său care fugise din Iugoslavia în 1947.[7] După moartea tatălui său într-un accident de circulație, un an mai târziu, Ivo a locuit cu mama sa la New York,[7] unde a studiat apoi istoria la Universitatea Fordham, absolvind în 1969.[3] În același an, Banac s-a mutat în California,[7] urmând studii de masterat și doctorat la Universitatea Stanford.[3][8] Deși a fost membru al organizației Students for a Democratic Society, el nu a fost atras de mișcarea flower power de pe Coasta de Vest de la sfârșitul anilor 1960.[7]

Banac a lucrat la Departamentul de Istorie și Lingvistică al Universității Stanford din 1972 până în 1977,[9] iar apoi s-a mutat înapoi pe Coasta de Est pentru a preda la Universitatea Yale. În timp ce se afla la Yale, a obținut definitivatul pe post și a deținut două mandate de decan al Pierson College (1988-1995).[7]

În timpul șederii sale în Statele Unite, Banac a vizitat în mod regulat Iugoslavia.[7] În timp ce se afla în vizită la Zagreb în 1971, i-a cunoscut pe Vlado Gotovac și Franjo Tuđman, care vor deveni amândoi politicieni croați de prim rang după căderea regimului comunist.[7] Banac a rămas în strânsă legătură cu Gotovac până la moartea acestuia în 2000; pe de altă parte, s-a spus că el nu avea o relație prea bună cu Tuđman, pe care l-a descris ca fiind o persoană care nu putea tolera păreri diferite.[7] Cu toate acestea, Banac a organizat conferința ținută de Tuđman la Universitatea Yale în 1990. În 1990 Banac a fost acceptat ca membru asociat al Academiei Croate de Științe și Arte.[10]

Între anii 1994 și 1999 a fost directorul Institutului pentru Europa de Sud de la Universitatea Central Europeană din Budapesta.[11] Începând din 1990 Ivo Banac s-a implicat în viața politică croată. A făcut parte din Partidul Social Liberal Croat (HSLS) și a devenit unul dintre cei mai puternici critici ai lui Franjo Tuđman și ai guvernului său, în special a politicii externe croate cu privire la Bosnia și Herțegovina.[12][13] El și-a exprimat criticile într-un articol publicat în revista politică croată Feral Tribune. După scindarea HSLS în 1997, Banac s-a alăturat Partidului Liberal (LS),[13] păstrând o distanță critică față de guvern, chiar și după ce partidul său a intrat în noua coaliție de guvernare de centru-stânga în anul 2000.

El l-a acuzat adesea pe prim-ministrul Ivica Račan, președintele Partidului Social-Democrat (SDP), că nu a făcut suficient pentru a contracara acțiunile politice negative din epoca lui Tuđman. Multă lume a fost surprinsă atunci când Banac, care avea o reputație de intelectual independent și nonconformist, a devenit președintele LS și apoi a fost numit în postul de ministru al protecției mediului în 2003.[11] El a deținut această funcție doar câteva luni, până când SDP - partidul cu care s-a aliniat LS - a pierdut alegerile în fața Uniunii Democratice Croate (HDZ).[14]

A fost ales deputat în Parlamentul Croat în urma alegerilor parlamentare din 2003.[15] După alegeri, Banac a pledat pentru fuziunea tuturor partidelor liberale din Croația, dar i s-a opus Zlatko Kramarić, care a orchestrat înlăturarea lui Banac de la conducerea partidului în 2004.[11][16] Banac a părăsit LS în februarie 2005 și a fost parlamentar independent în Sabor pentru tot restul mandatului său.[15] El a fost criticat public pentru că ar fi utilizat în mod eronat fondurile publice, prin închirierea apartamentului său personal ca birou ministerial și pentru mobilarea acestuia cu banii contribuabililor.[17] Banac a răspuns, la acuzațiile că aceste acțiuni ar reprezenta o manipulare greșită a fondurilor publice, că în timp ce „datele publicate în mass-media sunt corecte, totul este o chestiune de interpretare, este jumătatea plină sau jumătatea goală a paharului”.[18] Între anii 2007 și 2009 Banac a fost președintele Comitetului Helsinki Croat pentru Drepturile Omului.[8][19]

Ivo Banac era profesor emerit de istorie la Universitatea Yale.[20] El a îndeplinit, de asemenea, funcția de director al Consiliului pentru Studii Europene al Universității Yale.[8]

Scrieri modificare

Cărți modificare

  • Banac, Ivo (). The National Question in Yugoslavia: Origins, History, Politics (ed. 1.). Ithaca, N.Y: Cornell University Press. ISBN 9780801416750. 
  • With Stalin against Tito: Cominformist splits in Yugoslav communism (1988)
  • Cijena Bosne [The Price of Bosnia] (1996)
  • Raspad Jugoslavije [The Break-up of Yugoslavia] (2001).

Studii modificare

Note modificare

  1. ^ a b https://glashrvatske.hrt.hr/en/news/culture/historian-and-politician-ivo-banac-dead-at-74/, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  3. ^ a b c „Ivo Banac - Izobrazba”, Tko je tko u hrvatskoj znanosti (în croată), Ruđer Bošković Institute, arhivat din original la , accesat în  
  4. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  6. ^ Bosnian Institute - People, Bosnian Institute, arhivat din original la , accesat în  
  7. ^ a b c d e f g h Bajruši, Robert (). „Ivo Banac - Američki profesor protiv balkanskih političara” [Ivo Banac - US professor against Balkan politicians]. Nacional (în croată). Nr. 386. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ a b c Ivo Banac, „Independent Croatia: History, Issues, and Policy”, în Délkelet-Európa – South-East Europe. International Relations Quarterly, vol. 2, nr. 1. (Spring 2011/1 Tavasz), p. 1.
  9. ^ „Ivo Banac - Zaposlenja”, Tko je tko u hrvatskoj znanosti (în croată), Ruđer Bošković Institute, arhivat din original la , accesat în  
  10. ^ „Ivo Banac profile”. Članovi Akademije (în croată). Croatian Academy of Sciences and Arts. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ a b c „Ivo Banac - Bradford Durfee Professor of History”, Faculty of Arts and Sciences - Yale University, accesat în  
  12. ^ Rabia Ali și Lawrence Lifschultz (), „Ivo Banac: The Last Days of Bosnia?”, Boston Review, accesat în  
  13. ^ a b Robert Stallaerts, Historical dictionary of Croatia, Scarecrow Press, Lanham, Md.. 2010, p. 23.
  14. ^ Robert Stallaerts, Historical dictionary of Croatia, Scarecrow Press, Lanham, Md.. 2010, pp. 66, 190.
  15. ^ a b „Ivo Banac - nezavisni”. Zastupnici 5. saziva Hrvatskoga sabora (în croată). Croatian Parliament. Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ Robert Stallaerts, Historical dictionary of Croatia, Scarecrow Press, Lanham, Md.. 2010, p. 190.
  17. ^ „Ovo su ljudi koji čuvaju ugled Sabora”. Jutarnji list (în croată). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  18. ^ „Banac o tome kako je sam sebi iznajmio poslovni prostor: Sve je legalno!”. Slobodna Dalmacija (în croată). . Accesat în . 
  19. ^ Robert Stallaerts, Historical dictionary of Croatia, Scarecrow Press, Lanham, Md.. 2010, p. 69.
  20. ^ „Ivo Banac”, www.yale.edu, Yale University, arhivat din original la , accesat în  

Legături externe modificare


Funcții politice
Predecesor:
Božo Kovačević 		0Ministru al protecției mediului0
2003 		Succesor:
Marina Matulović-Dropulić
Funcții politice
Predecesor:
Zlatko Kramarić 		Președinte al Partidului Liberal
2003–2004 		Succesor:
Zlatko Benašić
Predecesor:
Danijel Ivin 		Președinte al Comitetului Helsinki Croat
2007–2009 		Succesor:
Ivan Zvonimir Čičak
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ivo_Banac&oldid=15605059