János Korodi Gál
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Crăiești, România Modificați la Wikidata
Decedat (57 de ani) Modificați la Wikidata
Cluj-Napoca, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieornitolog[*] Modificați la Wikidata

Korodi Gál János sau Ioan Korodi Gál (I. Korodi Gál) (n. 22 ianuarie 1929, loc. Crăiești, jud. Mureș - d. 12 februarie 1986, Cluj-Napoca) a fost un renumit ornitolog român, de etnie maghiară. A fost unul din pionierii cercetărilor ornitologice din România, a evaluat structura populațiilor de păsări din diferite ecosisteme forestiere naturale sau antropogene din Transilvania, a folosit metoda ligaturării în studiul hranei puilor din cuib, a studiat rolul păsărilor în cadrul biocenozelor naturale, a livezilor și a culturilor agricole.[1]

Studiile și Activitatea didactică

modificare

Korodi Gál a absolvit Colegiul Național Gabriel Bethlen din Aiud (în 1949), apoi Facultatea de Biologie a Universității Bolyai din Cluj (în 1953).[2]

A fost profesor asistent la catedra de Zoologie al „Universității Bolyai” și apoi la Universitatea „Babeș-Bolyai” (din 1960). A obținut diploma de doctor în științe biologice în 1964, la Universitatea București,[1][2] cu teza doctorat „Cercetări cenologice asupra populațiilor de păsări din cîteva biocenoze din Transilvania și importanța lor economică.”[3]

Activitatea științifică

modificare

Korodi Gál a fost unul din pionierii cercetărilor ornitologice din România. A studiat două direcții ornitologice neabordate în Româniia până la el: studiul populațiilor de păsări și studiul hranei păsărilor, fără a le sacrifica prin împușcare, ambele abordate într-o viziune larg ecologică. A aplicat metode precise de lucru în teren, inițiate de cercetători finlandezi și a evaluat structura populațiilor de păsări din diferite ecosisteme forestiere naturale sau antropogene din Ardeal, publicând primele lucrări de acest tip din România.[1]

A efectuat numeroase lucrări valoroase referitoare la ecologia unor specii, stabilind compoziția calitativă și cantitativă a hranei atât la pui, cât și la unele păsări adulte.[3] Korodi a folosit primul în România metoda ligaturării esofagului, cea mai perfectă metodă pentru studiul calitativ și cantitativ al hranei consumate de către puii din cuiburi. Ligatura esofagului constă în strângerea ușoară a gâtului puilor cu un șnur subțire, astfel încât aceștia să nu poată înghiți hrana adusă de părinți, care este prelevată de cercetător în vederea analizelor.[1]

A publicat mai multe articole privind alte aspecte ale biologiei păsărilor, și a rolului acestora în cadrul biocenozelor naturale, a livezilor și a culturilor agricole, multe dintre aceste aspecte au fost incluse în cartea sa „A mezőgazdaság hasznos és káros madarai” (Păsări folositoare și dăunătoare agriculturii – București, Editura Agro-Silvică, 1963).[1]

Lucrări publicate

modificare
 

Primul articol al lui Korodi Gál a fost publicată în seria biologică "Studii și Cercetări" (1957). Lucrările sale au fost publicate în revistele de specialitate din România: "Studii și Cercetări" și "Studia Universitatis Babeș-Bolyai" (din Cluj-Napoca), "Natura", "Ocrotirea Naturii", "Cercetări Piscicole" (din București), "Tibiscus" (din Timișoara) și din străinătate "Vertebrata Hungarica" și "Aquila" din Budapesta.[2]

Cele două lucrări metodologice mai importante ale sale au fost cele despre hrănirea puilor și relațiile numerice ale populațiilor de păsări publicate în "Revista Muzeelor" în 1968 și 1969.[2]

A colaborat la editarea volumului ornitologic a Faunei RSR (1978).[3]

  1. ^ a b c d e Dan Munteanu. In Memoriam Korodi Gál János (1929-1986). Migrans. Volumul VI, nr. 2-3, 2004, p. 14
  2. ^ a b c d Romániai Magyar Irodalmi Lexikon (Lexiconul literaturii maghiare din România). Volumul III, Kh-M. Editura Kriterion, București, 1994, pp, 82-83
  3. ^ a b c Ion I.Cătuneanu, Ioan Korodi Gál, Dan Munteanu, Sergiu Pașcovschi, Emil Vespremeanu. Fauna Republicii Socialiste România. Vol. XV : Aves (Păsări). Fascicula 1 : Gaviiformes, Podicipediformes, Procellariiformes, Pelecaniformes. București : Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1978. pp. 19-20