J. G. Ballard

scriitor britanic
J. G. Ballard
Date personale
Născut[2][3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Shanghai, Republica Populară Chineză[7] Modificați la Wikidata
Decedat (78 de ani)[2][3][8][4][5] Modificați la Wikidata
Londra, Anglia, Regatul Unit[9] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatKensal Green Cemetery[*][[Kensal Green Cemetery (cemetery in Kensal Green, in the west of London, England, UK)|​]][9] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (cancer de prostată) Modificați la Wikidata
CopiiBea Ballard[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul Unit Modificați la Wikidata
Religieateism Modificați la Wikidata
Ocupațieromancier[*]
scriitor
scriitor de literatură științifico-fantastică[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză[10][11] Modificați la Wikidata
Activitate
DomiciliuShepperton[*][[Shepperton (town in south-east England, United Kingdom)|​]][1]  Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea Cambridge
King's College[*][[King's College (college of the University of Cambridge)|​]]
Leys School  Modificați la Wikidata
Influențat deWilliam S. Burroughs  Modificați la Wikidata
PremiiPremiul Memorial James Tait Black[*] ()
Tähtivaeltaja-palkinto[*][[Tähtivaeltaja-palkinto (annual prize by Helsingin science fiction seura ry for the best science fiction book released in Finnish)|​]] ()  Modificați la Wikidata

James Graham Ballard (numit „Jim”; n. , Shanghai, Republica Populară Chineză – d. , Londra, Anglia, Regatul Unit) a fost un romancier englez, scriitor de povestiri și membru proeminent al mișcării Noul Val al științifico-fantasticului.

Cel mai cunoscut roman al său este Crash (1973), adaptat în 1996 pentru cinematografie de David Cronenberg și romanul semi-autobiografic Empire of the Sun (1984), ecranizat de Steven Spielberg,[12] bazat pe copilăria lui Ballard în Shanghai și intervenția armatei imperiale japoneze în timpul celui de-al doilea război chino-japonez.

Biografie

modificare

S-a născut în China. A fost deportat într-un lagăr japonez din Manciuria. Ajunge în Anglia în 1946 (după război) unde urmează cursurile Facultății de Medicină din Cambridge.

Debutul său literar are loc în 1936. În primii ani Ballard a fost un exponat al curentului New Worlds. Romanele din această perioadă prezintă cataclisme și dezastre de proporții. După anii 1960 interesul său față de acest gen de romane scade. Se orientează către teme noi: noua psihologie a oamenilor din societatea tehnologică.

Este considerat a fi unul dintre autorii cei mai semnificativi ai zilelor noastre, poetul coregrafiei lente a descompunerilor mentale.

Lucrări

modificare

Unii critici au sugerat că primele patru romane ale sale sunt bazate pe teme elementare, care arată distrugerea globală prin aer, apă, foc și pământ.[13]

The Wind from Nowhere (Vântul de nicăieri, 1961) (romanul său de debut)[14] este prima lucrare a sa dintr-o serie de scenarii de "dezastre naturale" care fac ca civilizația să fie adusă în ruine de furtuni și uragane prelungite la nivel mondial. Ballard explorează modurile în care dezastrele și tragediile pot lega împreună oameni în moduri în care nicio experiență normală nu ar reuși vreodată. Inițial apare un vânt puternic care face ca transportul aerian să fie imposibil; mai târziu, oamenii trăiesc în tuneluri și subsoluri, în imposibilitatea de a merge mai sus; aproape de final, aerul poartă cantități enorme de vapori de apă, în unele cazuri, conținutul mărilor întregi, cum ar fi Marea Caspică și Marilor Lacuri, care au fost drenate complet și fundul se vede clar și uscat.[15]

În The Drowned World (Lumea scufundată, 1962) orașele au fost înghițite de oceane și transformate în mlaștini. O catastrofă naturală face ca lumea reală să se transforme într-un peisaj de vis, provocând personajele centrale să regreseze mental.[16] Deasupra acestora a crescut o junglă tropicală luxuriantă ca în Terțiar. O mână de supraviețuitori navighează către nord, deasupra unei Londre scufundate, croindu-și drum printre reptile amfibii și animale uriașe. Povestea are loc în anul 2145.[17][18]

The Burning World (1964) descrie o lume în care apa este rară (în contrast cu romanul anterior The Drowned World). După o secetă îndelungată, râurile s-au transformat în mici șiroaie și pământul în praf, forțând oamenii să se îndrepte spre oceane în căutarea apei. Seceta este cauzată de deșeurile industriale aruncate în ocean, care formează o barieră de oxigen permeabilă din polimeri saturați cu catenă lungă care previne evaporarea și distruge ciclul de precipitații.[19]

În The Crystal World (Lumea de cristal, 1966)[20] este descrisă o imagine copleșitoare a copacilor cristalizați, a frunzelor transformate în bijuterii, a păsărilor sculptate în cuarț și a oamenilor acoperiți: Pământul este pietrificat pentru eternitate. Personajul principal este Edward Sanders, un medic englez, care ajunge în Port Matarre din Gabon. De aici el încearcă să ajungă la o bază de tratament unde locuiesc Suzanne Clair (fosta sa amantă) și soțul acesteia Max. Curând Edward observă că un fenomen misterios a cristalizat jungla din jurul său împreună cu ființele sale vii. Același fenomen are loc și în Parcul Național Everglades sau în Mlaștina Pripet.[21]

În romanul apocaliptic Crash ! (1973) automobilul este ideal pentru exagerarea instinctului de agresiune, a libidoului și a puterii. Autorul afirmă că acest roman este o metaforă extremă despre o situație extremă.[22]

Imperiul Soarelui (Empire of the Sun, 1984) se bazează în mare parte pe experiențele lui Ballard în cel de-al doilea război mondial (la fel ca în povestirea sa anterioară "The Time Dead" apărută în antologia Myths of the Near Future).[23] Numele romanului este derivat din etimologia numelui pentru Japonia.[24] Romanul prezintă povestea unui tânăr băiat britanic, Jamie Graham care locuiește împreună cu părinții săi în Shanghai. După atacul de la Pearl Harbor, Japonia ocupă Shanghai, iar în haosul creat Jim este separat de părinții săi. Acesta stă o perioadă în vile abandonate, trăind cu resturi de produse alimentare ambalate. După ce a epuizat toate alimentele, decide să se predea armatei japoneze, în cele din urmă fiind închis în Centrul Civil Lunghua. Aici, deși japonezii sunt dușmanii, ajunge să se identifice parțial cu ei datorită piloților unor avioane superbe. Spre sfârșitul războiului, prizonierii din tabără sunt obligați să mărșăluiască spre Nantao, iar mulți prizonieri mor de-a lungul drumului. Jim este salvat de foame cu ajutorul pachetelor aruncate de bombardierele americane. Romanul a fost ecranizat de Tom Stoppard[25] în 1987, în regia lui Steven Spielberg.[26] A fost nominalizat la șase premii Oscar[27] și a câștigat trei premii ale Academiei Britanice (pentru cinematografie, muzică și sunet).

Colecții de povestiri

modificare

Despre colecția de povestiri Vermilion Sands (Nisipurile purpurii, 1971) Ballard spune că este o periferie exotică a limbajului său mintal. Vermilion Sands este o stațiune balneară ciudată cu flori muzicale și sculpturi cântătoare. Poeții scriu cu ajutorul mașinilor de creat poezii, pictorii folosesc pigmenți care realizează singuri picturi pe pânză, oamenii locuiesc în case construite mintal și poartă haine vii.

Low-Flying Aircraft and Other Stories (Aparat de zbor la joasă înălțime și alte povestiri, 1976) este o colecția de 9 povestiri, Ultimul oraș fiind un mini-roman. La jumătatea veacului al XX-lea tehnologiile dure, marile industrii au decăzut, orașele sunt pustii, viața oamenilor a devenit vegetariană, ecologie, trai pastoral. Eroul principal, Halloway, este fascinat de trecutul omenirii ale cărui ruine le găsește și la ușa sa. El vrea să ajungă la New York ca să pornească din nou mașinile...

  1. ^ https://theparisreview.org/interviews/2929/the-art-of-fiction-no-85-j-g-ballard  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b c d J. G. Ballard, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  3. ^ a b c d James G. Ballard, Catalogo Vegetti della letteratura fantastica 
  4. ^ a b c d „J. G. Ballard”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  5. ^ a b c d J. G. (James Graham) Ballard, Brockhaus Enzyklopädie 
  6. ^ a b James Graham Ballard, Store norske leksikon 
  7. ^ „J. G. Ballard”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  8. ^ a b The Fine Art Archive, accesat în  
  9. ^ a b Find a Grave, accesat în  
  10. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  11. ^ CONOR.SI[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  12. ^ McNeil, Joanne (). „Death of a Dystopian: The life and legacy of J.G. Ballard”. Reason. Accesat în . 
  13. ^ Litt, Toby (). „The best of JG Ballard”. The Guardian. Accesat în . 
  14. ^ Simon Sellars (). „The Wind From Nowhere (1961)”. Ballardian. Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ The Wind from Nowhere, Capitolul 7
  16. ^ „Will Self on JG Ballard's 'The Drowned World'. Telegraph.co.uk. Accesat în . 
  17. ^ „The Drowned World | W. W. Norton & Company”. books.wwnorton.com. Accesat în . 
  18. ^ Images from the Disaster Area
  19. ^ „The Terminal Collection: JG Ballard First Editions”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  20. ^ 1973 Perry-Wilkie analysis of The Crystal World, www.jgballard.ca 
  21. ^ Tuck, Donald H. (). The Encyclopedia of Science Fiction and Fantasy. Chicago: Advent. p. 28. ISBN 0-911682-20-1. 
  22. ^ Crash Arhivat în , la Wayback Machine. (British Library)
  23. ^ Rossi, Umberto (). „Mind is the Battlefield: Reading Ballard's 'Life Trilogy' as War Literature”. În J. Baxter. J.G. Ballard, Contemporary Critical Perspectives. London: Continuum. pp. 66–77. 
  24. ^ Listen to J. G. Ballard discussing Empire of the Sun - a British Library recording.
  25. ^ Janet Maslin (). „Spielberg's Empire of The Sun. The New York Times. Accesat în . 
  26. ^ Imperiul soarelui (cinemagia.ro)
  27. ^ Meriah Doty (). „Christian Bale's first major film role: 'Empire of the Sun'. Yahoo! Movies. Accesat în . 
  28. ^ a b c None of the "complete" collections are in fact fully exhaustive, since they contain only some of the Atrocity Exhibition stories.

Legături externe

modificare
articole, recenzii și eseuri
source material
necrologuri și amintiri