Jacques Laurent

scriitor francez
Jacques Laurent
Date personale
Născut[1][3][4] Modificați la Wikidata
Paris, Île-de-France, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (81 de ani)[1][3][5][6] Modificați la Wikidata
Paris, Île-de-France, Franța Modificați la Wikidata
Înmormântatcimetière ancien d'Asnières-sur-Seine[*][[cimetière ancien d'Asnières-sur-Seine (cemetery located in Hauts-de-Seine, in France)|​]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluisinucidere Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
jurnalist
romancier[*]
scenarist
eseist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[3][7] Modificați la Wikidata
PseudonimGilles Bargy, Jacques Laurent-Cély, Laurent Labattut, Gonzague de Pont-Royal, Marc de Saint-Palais, Cécil Saint-Laurent[2]  Modificați la Wikidata
Partid politicAction française  Modificați la Wikidata
StudiiLycée Condorcet
Mișcare/curent literarHussards[*][[Hussards (French literary movement in the 1950s)|​]]  Modificați la Wikidata
PatronajDéfense de l'Occident[*][[Défense de l'Occident (fascist French magazine)|​]]  Modificați la Wikidata
Opere semnificativeLes Bêtises[*][[Les Bêtises |​]]
Q18214461[*]
Q96759639[*]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiPremiul Goncourt
prix Prince-Pierre-de-Monaco[*][[prix Prince-Pierre-de-Monaco (multi-award by the Prince Pierre Foundation)|​]]
prix du Quai des Orfèvres[*][[prix du Quai des Orfèvres (French literary award)|​]]
grand prix de littérature de l'Académie française[*][[grand prix de littérature de l'Académie française |​]]  Modificați la Wikidata

Jacques Laurent (n. , Paris, Île-de-France, Franța – d. , Paris, Île-de-France, Franța) a fost un jurnalist, eseist și scriitor francez care a câștigat Premiul Goncourt în 1971 pentru romanul Les Bêtises.

Laurent a fost ales în Academia Franceză în 1986.

Laurent a aparținut grupului literar Les Hussards și este cunoscut ca un prolific romancier istoric, eseist și scenarist sub numele de Cecil Saint-Laurent. Filmul Lola Montès din 1955, regizat de Max Ophüls, s-a bazat pe romanul său istoric despre viața Lolei Montez. A scris pentru Jean Aurel documentarul despre primul război mondial 14-18 nominalizat la Oscar. De asemenea, a regizat filmul Quarante-huit heures d'amour (1969).

Un alt roman remarcabil al lui Saint-Laurent a fost Caroline chérie (scrisă în 1947), o carte puternică a cărei acțiune se petrece în primele zile ale Revoluției Franceze. Și acesta a devenit un film. Regizat de Richard Pottier, filmul a fost lansat în Franța în 1951, având-o în rolul principal pe Martine Carol. Saint-Laurent a fost unul dintre scenariștii filmului.

„Les Passagers pour Alger” din 1961 a fost un thriller contemporan, plasat pe fundalul războiului algerian de atunci, și ca multe dintre cărțile sale scrise din punctul de vedere al unei femei tinere aventuriere.

Bibliografie modificare

Ca Jacques Laurent
  • 1947 : La Mort à boire, roman (Éd. Jean Froissart)
  • 1948 : Les Corps tranquilles, roman (Éd. Jean Froissart)
  • 1951 : Paul et Jean-Paul, eseu (Grasset)
  • 1954 : Le Petit Canard, roman (Grasset)
  • 1964 : Mauriac sous de Gaulle, eseu (La Table ronde)
  • 1965 : Année 40, eseu (cu Gabriel Jeantet) (La Table ronde)
  • 1966 : La Fin de Lamiel, eseu (Julliard)
  • 1967 : Au contraire, eseu (La Table ronde)
  • 1968 : Choses vues au Viêt Nam, eseu (La Table ronde)
  • 1969 : Lettre ouverte aux étudiants, eseu (Albin Michel)
  • 1971 : Les Bêtises, roman (Prix Goncourt, 1971) (Grasset)
  • 1972 : Neuf perles de culture, eseu (cu Claude Martine) (Gallimard)
  • 1976 : Histoire égoïste, eseu (La Table ronde)
  • 1979 : Le Nu vêtu et dévêtu, eseu (Gallimard)
  • 1980 : Roman du roman, eseu (Gallimard)
  • 1981 : Les Sous-Ensembles flous, roman (Grasset)
  • 1982 : Les Dimanches de Mademoiselle Beaunon, roman (Grasset)
  • 1984 : Stendhal comme Stendhal, eseu (Grasset)
  • 1986 : Le Dormeur debout, roman (Gallimard)
  • 1988 : Le Français en cage, eseu, (Grasset)
  • 1990 : Le Miroir aux tiroirs (Grasset)
  • 1994 : Du mensonge, eseu (Plon)
  • 1994 : L'Inconnu du temps qui passe (Grasset)
  • 1997 : Moments particuliers (Grasset)
  • 1999 : L'Esprit des lettres (Éditions de Fallois)
  • 2000 : Ja et la Fin de tout (Grasset)
Ca J.C Laurent
  • 1950 : Ne touchez pas à la hache!, roman polițist (S.C.E.L / Éditions Je sers no. 1 de la Collection Œdipe)
Ca Cecil Saint-Laurent
  • 1947 : Caroline chérie
  • 1949 : Captain Steel
  • 1950 : Le Fils de Caroline chérie
  • 1951 : Les Caprices de Caroline
  • 1952 : À bouche que veux-tu (Flammarion)
  • 1953 : Sophie et le crime
  • 1953 : Lucrèce Borgia
  • 1954 : Mata Hari's Daughter
  • 1954 : Une sacrée salade
  • 1955 : Frou-Frou
  • 1957 : Prénom Clotilde
  • 1958 : L'Algérie quand on y est
  • 1961 : Les Agités d'Alger
  • 1961 : Les Passagers pour Alger
  • 1963-1967 : Hortense 1914-18
  • 1969 : Les Petites Filles et les Guerriers
  • 1970 : La Communarde
  • 1972 : Lola Montes
  • 1975 : La Bourgeoise
  • 1978 : La Mutante
  • 1986 : L'Erreur
  • 1986 : Histoire imprévue des dessous féminins (Herscher)
Ca Albéric Varenne
  • 1948 : Quand la France occupait l'Europe (éditions le Portulan)
Alte pseudonime
Laurent Labattut, Gilles Bargy, Dupont de Mena, Luc d’Ébreuil, Roland de Jarnèze, Alain Nazelle, Jean Parquin, Gonzague de Pont-Royal, Marc de Saint-Palais, Alain de Sudy, Edgar Vuymont.[8]

Note modificare

  1. ^ a b c d „Jacques Laurent”, Internet Movie Database, accesat în  
  2. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  3. ^ a b c d e Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ a b Jacques Laurent, GeneaStar 
  5. ^ a b Jacques Laurent, Gran Enciclopèdia Catalana 
  6. ^ a b Jacques LAURENT, Le Delarge 
  7. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  8. ^ Source BnF