James Hilton
| James Hilton | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4][5]  Leigh, Lancashire, Anglia, Marea Britanie |
| Decedat | (54 de ani)[6][2][3][4][5] Long Beach, California, SUA |
| Cauza decesului | cauze naturale (cancer de ficat[*]) |
| Căsătorit cu | Alice Brown (1935-1937; divorț) Galina Kopineck (1937-1945; divorț) |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Regatul Unit |
| Ocupație | Romancier |
| Limbi vorbite | limba engleză[7][8] |
| Studii | Christ's College, Cambridge |
| Activitatea literară | |
| Specie literară | romane de aventuri, fantasy, ficțiuni |
| Opere semnificative | Goodbye, Mr. Chips[*] Orizont pierdut |
| Note | |
| Premii | Premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu adaptat Premiul Hawthornden |
Modifică date / text  | |
James Hilton (n. , Lancashire, Anglia, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei – d. , Long Beach, California, SUA) a fost un romancier englez cunoscut în special pentru câteva best-seller-uri precum Orizont pierdut și Goodbye, Mr. Chips. Romanele Orizont pierdut și Adio, domnule Chips, ambele apărute în 1933, i-au adus celebritate autorului, făcându-l bogat.[9]
El a scris și scenarii de film pentru Hollywood.[10]
Biografie și carieră
modificareJames Hilton s-a născut în anul 1900 în orașul Leigh din comitatul Lancashire (azi în Greater Manchester), în familia unui învățător.[9] A absolvit cursurile de la Leys School din Cambridge (1918), apoi a urmat studii de literatură engleză la Christ's College din cadrul Universității Cambridge.[9] În anul 1920, pe când era încă student, a debutat ca scriitor cu romanul Catherine Herself.[9] Începând de atunci, el nu s-a gândit niciodată în mod serios să urmeze o carieră în afara lumii literare.[9] În următorul deceniu a lucrat ca jurnalist mai întâi la Manchester Guardian, iar apoi, pentru un salariu săptămânal de câteva lire, a scris recenzii de carte pentru Daily Telegraph.[11] Două romane apărute în 1933 i-au adus celebritatea și l-au făcut bogat: Orizont pierdut (publicat de editura Macmillan din Londra) și Adio, domnule Chips (publicat în 1933 sub formă de foileton ca supliment al ziarului British Weekly și apoi în 1934 în volum).[9]
În iarna anului 1932-1933 James Hilton a început să se documenteze pentru scrierea romanului ce a fost intitulat Orizont pierdut.[12] Tibetul, un teritoriu foarte puțin cunoscut la începutul secolului al XX-lea, a exercitat o mare atracție asupra scriitorului prin aura de mister care-l învăluia: „Locurile și popoarele necunoscute au exercitat o mare atracție pentru mine, iar Tibetul este unul dintre puținele locuri de pe pământ care este încă relativ inaccesibil”.[13] Potrivit afirmațiilor sale ulterioare, Hilton a petrecut multe ore la sala de lectură a British Museum, citind descrierile călătoriilor în Tibet: „Îmi amintesc orele [pe care le-am petrecut] în biblioteci, citind povești și legende ale marilor călători misionari care au explorat întreaga Asie centrală cu câteva secole mai înainte”.[14]
Într-un interviu publicat în 1936 în ziarul american New York Times, Hilton a declarat că a folosit „materialul tibetan” de la British Museum, în special memoriile de călătorie a doi preoți misionari francezi, Évariste Régis Huc și Joseph Gabet, pentru a se documenta cu privire la spiritualitatea budistă și la cultura tibetană în imaginarea tărâmului armonios Shangri-La.[15][16] Huc și Gabet au călătorit de la Beijing la Lhasa în perioada 1844–1846 pe un traseu aflat la 250 km nord de provincia Yunnan. Relatarea călătoriei lor, publicată mai întâi în franceză în 1850,[17] a fost tradusă în mai multe limbi străine și a fost publicată în mai multe ediții.[18] O „traducere comprimată” populară a cărții a fost publicată în Anglia în 1928.[19]
Cărți publicate
modificare- Catherine Herself, 1920
- Storm Passage, 1922
- The Passionate Year, 1924
- Dawn Of Reckoning (Rage in Heaven), 1925
- Meadows of the Moon, 1926
- Terry, 1927
- The Silver Flame (Three Loves Had Margaret), 1928
- Murder at School (titlu american: Was It Murder?), publicat sub pseudonimul Glen Trevor, 1931
- And Now Goodbye, 1931
- Contango (Ill Wind), 1932
- Knight Without Armour (Without Armor), 1933
- Lost Horizon (Orizont pierdut), 1933
- Goodbye, Mr. Chips (Adio, domnule Chips!), 1934
- We Are Not Alone, 1937
- To You, Mr Chips, 1938
- Random Harvest, 1941
- The Story of Dr. Wassell, 1944
- So Well Remembered, 1945
- Nothing So Strange, 1947
- Twilight of the Wise, 1949
- Morning Journey, 1951
- Time And Time Again, 1953
Ecranizări ale scrierilor sale
modificareUnele dintre romanele lui Hilton au fost ecranizate:
- Lost Horizon (1937, 1973)
- Knight Without Armour (1937)
- We Are Not Alone (1939) cu un scenariu scris de Hilton
- Goodbye, Mr. Chips (1939, 1969, 1984, 2002)
- Random Harvest (1942), readaptat la radio în 1943
- The Story of Dr. Wassell (1944), cu Gary Cooper; inspirat din singura carte neficțională a lui Hilton
- So Well Remembered (1947), cu John Mills și narat de Hilton
Referințe
modificare- ^ James Hilton, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ a b James HILTON, NooSFere, accesat în
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b James Hilton (novelist), SNAC, accesat în
- ^ a b James Hilton, Opća i nacionalna enciklopedija
- ^ „James Hilton”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c d e f en Brian Stableford, Yesterday's Bestsellers: A Journey Through Literary History, 2006, p. 47.
- ^ D. Daiches ed., The Penguin Companion to Literature 1 (1971) p. 254
- ^ en „Mr. James Hilton”. The Times (53121). . p. 10.
|section=ignorat (ajutor) - ^ en John R. Hammond, Lost Horizon Companion: A Guide to the James Hilton Novel and Its Characters, Critical Reception, Film Adaptations and Place in Popular Culture, 2008, p. 17.
- ^ „Obscure places and people have a great attraction for me and Tibet is one of the few places on earth that is still comparatively inaccesible”. Vezi en John R. Hammond, Lost Horizon Companion: A Guide to the James Hilton Novel and Its Characters, Critical Reception, Film Adaptations and Place in Popular Culture, 2008, p. 91, și en Dennis Poupard (ed.), Twentieth-century Literary Criticism, Gale Research Company, Detroit, Michigan, 1986, pp. 94-95.
- ^ „I remember hours in libraries reading tales and legends of the great missionary travellers who explored all central Asia centuries ago”. Vezi en John R. Hammond, Lost Horizon Companion: A Guide to the James Hilton Novel and Its Characters, Critical Reception, Film Adaptations and Place in Popular Culture, 2008, p. 92.
- ^ en Michael McRae, The Siege of Shangri-La: The Quest for Tibet's Sacred Hidden Paradise, Broadway Books, New York, 2002.
- ^ en B.R. Crisler, „Film gossip of the week”, în The New York Times, 26 iulie 1936, secțiunea 9, p. 3.
- ^ fr Evariste Regis Huc, Souvenirs d'un voyage dans la Tartarie, le Thibet et la Chine pendant les années 1844, 1845 et 1846, Paris, 1850.
- ^ en Beatrice Mille, „A selective survey of literature on Tibet”, în American Political Science Review, nr. 4 (47), 1953, pp. 1135–1151.
- ^ en Evariste Regis Huc & Joseph Gabet, Travels in Tartary, Thibet and China, 1844–1846, editat și tradus de William Hazlitt, Routledge, Londra, 1928.
Bibliografie
modificare- Roland Green in American Library Association (ALA) Booklist, 1996 (mo.?)
- Shangri-La, Kirkus Reviews Issue 15 Feb. 1996
- Shangri-La: Morrow/ Harper Collins/ pub. 1 May. 1996 Lib. Cong. 0-688-12872-6