Wikipedia

Jan Santini Aichel

(Redirecționat de la Jan Blažej Santini-Aichel)
Jan Santini Aichel
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Praga, Regatul Boemiei[1][2] Modificați la Wikidata
Decedat (46 de ani)[3][4][5][1] Modificați la Wikidata
Praga, Regatul Boemiei[6][2] Modificați la Wikidata
PărințiSantin Aichel[*][[Santin Aichel (Czech stonemason of Italian origin)|​]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriFrantišek Santini-Aichel[*][[František Santini-Aichel |​]] Modificați la Wikidata
Ocupațiearhitect
pictor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba cehă[7] Modificați la Wikidata
Activitate
Opere importanteKostel Nanebevzetí Panny Marie, svatého Wolfganga a svatého Benedikta[*][[Kostel Nanebevzetí Panny Marie, svatého Wolfganga a svatého Benedikta (church in Tachov District of Plzeň region)|​]], kostel Nejsvětější Trojice[*][[kostel Nejsvětější Trojice (church in Rychnov nad Kněžnou District of Hradec Králové region)|​]], Kostel Nanebevzetí Panny Marie a svatého Jana Křtitele[*][[Kostel Nanebevzetí Panny Marie a svatého Jana Křtitele (church in Kutná Hora District of Central Bohemian region)|​]], kostel Povýšení svatého Kříže[*][[kostel Povýšení svatého Kříže (church in Brno-venkov District of South Moravian region)|​]]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Jan Blažej Santini Aichel (3 februarie 1677 – 7 august 1723) a fost un arhitect ceh de origine italiană,[8] ale cărui lucrări majore exemplifică unicul stil gotic baroc - o combinație specială ale stilurilor baroc și gotic.

Biografie modificare

S-a născut în ziua de Sfântul Blasiu ca fiul cel mai mare al respectatei familii de pietrari din Praga Santini Aichel (bunicul său, Antonio Aichel, s-a mutat din Italia la Praga în anii 1630) și a fost botezat în Catedrala Sf. Vitus ca Johann Blasius Aichel. El s-a născut cu un handicap fizic – paralizia unei jumătăți a corpului său. Acest lucru l-a împiedicat să urmeze cu succes cariera tatălui său. El a urmat doar perioada de ucenicie (așa cum a făcut fratele său, Franz), dar a studiat, de asemenea, pictura cu pictorul regal și imperial Christian Schröder.

În jurul anului 1696 a început să călătorească și să câștige experiență. După călătoria sa prin Austria a ajuns la Roma, Italia, unde a avut posibilitatea să cunoască activitatea unui arhitect radical, Francesco Boromini.[9] Influența lui Borromini este evidentă în predilecția sa pentru modelele în formă de stea și simbolismul complex. Multe dintre clădirile sale sunt aerisite și elegante, dar el a fost considerat un geniu rebel de către contemporanii săi și a exercitat o influență asupra generațiilor următoare de arhitecți boemi. Aflat în Italia, Aichel a încorporat în numele său pe cel al tatălui său, Santini.

În 1700 Santini a început să proiecteze și să construiască în mod independent, ceea ce i-a asigurat propriile sale venituri. El a devenit apoi membru al unei bresle și a înființat propria sa companie de construcții.

Santini s-a căsătorit cu fiica lui Schröder (Veronica Elisabeth) în 1707. Ei au avut patru copii, dar toți cei trei fii au murit de tuberculoză la o vârstă fragedă; singurul copil rămas a fost Anna Veronika (născută în 1713). Soția lui Santini a murit șapte ani mai târziu și el s-a recăsătorit cu o femeie nobilă din Boemia de Sud, Antonia Ignatia Chrapická de Mohliškovice, prin care Santini a fost înnobilat. Din această căsătorie s-au născut doi copii: Jana Ludmila și Jan Ignác Rochus.

Santini a dobândit un stil asemănător cu cel al lui Jean Baptiste Mathey și după moartea lui a finalizat, de asemenea, mai multe lucrări de-ale sale. În 1705 a cumpărat casa Valkounský (nr. 211) de pe strada Nerudova cu 3000 de monezi de aur și a reconstruit-o. Santini a devenit o persoană bine-cunoscută, dar, din păcate, a murit la o vârstă destul de tânără, la doar 47 de ani, iar unele din lucrările sale, prin urmare, au rămas neterminate.

Asteroidul 37699 Santini-Aichl este numit în onoarea lui.

Lucrări modificare

  • Biserica mănăstirii Adormirea Maicii Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul din suburbia Sedlec a orașului Kutná Hora (reconstrucție, 1703-1708, monument din patrimoniul UNESCO)
  • Capela Sf. Anna din Panenské Břežany (1705-1707)
  • Biserica de pelerinaj Buna Vestire și clădirea abației cisterciene din Mariánská Týnice (1707-1710)
  • Mănăstirea cisterciană din Plasy (reconstrucție, 1711-1723)
  • Biserica mănăstirii Adormirea Maicii Domnului, Sf. Wolfgang și Sf. Benedict din Kladruby u Stříbra (1711)
  • Biserica mănăstirii Nașterea Maicii Domnului din Želiv (reconstrucție, 1714-1720)
  • Biserica de pelerinaj Numele Fecioarei Maria din Křtiny u Brna (1718)
  • Biserica de pelerinaj Sfântul Ioan Nepomuk de pe Zelená hora din Žďár nad Sázavou (1719-1727, monument din patrimoniul UNESCO)
  • Castelul Karlova  Koruna din Chlumec nad Cidlinou (1721-1723)
  • Biserica Sf. Venceslau din Zvole (reconstrucție)
  • Biserica Sf. Petru și Paul din Horní Bobrová (1714)
  • Biserica „Vizita Fecioarei Maria” din Obyčtov
  • Biserica Adormirea Maicii Domnului din Netín
  • Biserica abațială Sf. Petru și Paul din Rajhrad (1721)
  • Biserica Sf. Ioan Nepomuk din Zelená hora (1721) cu o arhitectură neobișnuită
  • Arhitect inițial pentru reconstrucția castelului Zbraslav
  • Proiectarea și construirea castelului Kalec
  • Reconstrucția Casei Valkounsky (Nr. 211-III) din Praga - Malá Strana (după 1705)
Clădiri pe care le-a proiectat
  •  
    Biserica de pelerinaj Sfântul Ioan Nepomuk, Zelená Hora, monument din patrimoniul UNESCO
  •  
    Planul bisericii de la Zelená Hora
  •  
    Biserica Sf. Venceslau din Zvole
  •  
    Biserica mănăstirii Adormirea Maicii Domnului, Sf. Wolfgang și Sf. Benedict din Kladruby u Stříbra
  •  
    Conventul mănăstirii cisterciene din Plasy
  •  
    Interiorul mănăstirii cisterciene din Plasy
  •  
    Vedere sudică a Bisericii de pelerinaj Buna Vestire și a clădirii abației cisterciene din Mariánská Týnice
  •  
    Castelul Karlova Koruna din Chlumec nad Cidlinou
  •  
    Desen original din secolul al XVIII-lea al Bisericii abațiale Sf. Petru și Paul din Rajhrad, realizat de Santini
  •  
    Scările Bisericii mănăstirii Adormirea Maicii Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul, Kutná Hora

Referințe modificare

  1. ^ a b Czech National Authority Database, accesat în  
  2. ^ a b The Fine Art Archive, accesat în  
  3. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ Johann Blasius Santini-Aichl, Structurae, accesat în  
  5. ^ Giovanni Santini, Brockhaus Enzyklopädie 
  6. ^ Union List of Artist Names, , accesat în  
  7. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  8. ^ „SANTINI-AÜCHEL (Santin-Aichl) Jan Blažej”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ Fleming, John, et al. (1972) The Penguin Dictionary of Architecture.

Bibliografie modificare

  • Horyna, Mojmír J. B. Santini-Aichel – Život a dílo. Karolinum, Praha 1998, ISBN 80-7184-664-3.
  • Kalina, Pavel. In opere gotico unicus: The Hybrid Architecture of Jan Blazej Santini-Aichel and Patterns of Memory in Post-Reformation Bohemia.Praha: UMENI-ART 58.1 (2010): 42-+.
  • Young, Michael. Santini-Aichel'S Design for the Baroque Convent at the Cistercian. New York: Columbia, 1994.

Legături externe modificare

 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Jan Santini Aichel
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Jan_Santini_Aichel&oldid=15688944