Deschide meniul principal
Jan Patočka
Patocka 1971.jpg
Jan Patočka
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Turnau[*], Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Decedat (69 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Praga, Cehoslovacia Modificați la Wikidata
ÎnmormântatBřevnov cemetery[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the Czech Republic.svg Cehoslovacia Modificați la Wikidata
Ocupațiefilozof
pedagog[*]
scriitor
profesor universitar Modificați la Wikidata

Jan Patočka (n. ,[1][2] Turnau[*], Austro-Ungaria – d. ,[1][2] Praga, Cehoslovacia) a fost un filosof ceh. Datorită contribuțiilor aduse în fenomenologie și în filosofia istoriei, Patočka este considerat a fi unul dintre cei mai importanți filosofi ai secolului al XX-lea.

Cuprins

ViațaModificare

Patočka a studiat la Praga, Paris, Berlin și Freiburg și a fost unul dintre discipolii cei mai apropiați ai lui Edmund Husserl și Martin Heidegger. În timpul studiilor la Freiburg el s-a aflat și sub îndrumarea lui Eugen Fink, cu care a continuat o prietenie filosofică pentru tot restul vieții.

Între anii 1939-1945, atunci când universitățile cehe au fost închise, precum și între 1951-1968, iar apoi din nou începând din 1972, lui Patočka i-a fost interzis să mai predea. Numai foarte puține dintre scrierile sale fusese cunoscute și diseminate înainte de moartea acestuia. În tot acest timp, filosoful ceh a ținut seminarii în clandestinitate.

În ianuarie 1977 a fost proiectat în centrul scenei publice internaționale ca purtător de cuvânt – alături, printre alții, de Václav Havel – al Chartei 77, o platformă de protest împotriva politicilor represive ale guvernului cehoslovac. Acest angajament public, care avea să-l coste viața (moare la vârsta de 69 de ani, în urma unui interogatoriu al poliției) a deschis calea receptării operei sale dincolo de frontierele Cehoslovaciei.

OperaModificare

Printre lucrările cele mai importante ale lui Patočka se numără: Lumea naturală ca problemă filosofică (1936); Platonismul negativ (1953); Aristotel, predecesorii săi și succesorii săi (1964); Platon și Europa (1974); Eseuri eretice asupra filosofiei istoriei (1975); Mișcarea existenței umane (postum, 1990).[3]

Ediții în limba românăModificare

  • Eseuri eretice despre filosofia istoriei, trad. de Anca Irina Ionescu, Editura Herald, București, 2016.
  • Mișcare, lume, tehnică. Eseuri fenomenologice, trad. de Mădălina Țurcanu, Dragoș Duicu și Ovidiu Stanciu, ediție îngrijită și postfață de Dragoș Duicu și Ovidiu Stanciu, Editura Tact, Cluj-Napoca, 2017.
  • „Conferințele de la Louvain. Despre contribuția Boemiei la idealul științei moderne”, trad. de Anca Irina Ionescu, în: Iulian Apostolescu, Anca Irina Ionescu (ed.), Existență, responsabilitate, transcendență. Volum omagial Jan Patočka, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași, 2018.

NoteModificare

  1. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b c d Jan Patočka, Discogs, accesat în  
  3. ^ „Prezentarea lui Patocka pe pagina Editurii Tact”.