Jean-Baptiste de Lamarck
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Jean-Baptiste de Lamarck | |
 Jean-Baptiste de Lamarck | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4][5][6][7]  Bazentin, Franța |
| Decedat | (85 de ani)[1][8][2][4][5][6] Paris, Franța |
| Înmormântat | Cimitirul Montparnasse |
| Cauza decesului | boală |
| Frați și surori | Philippe François de Monet de Lamarck[*] |
| Cetățenie |  Franța |
| Religie | ateu |
| Ocupație | botanist[*] zoolog[*] universitar[*] naturalist profesor universitar[*] biolog chimist meteorolog[*] paleontolog[*] malacolog[*] Encyclopédistes[*] |
| Activitate | |
| Rezidență | Franța |
| Domeniu | zoologie botanică geologie meteorologie |
| Instituție | Muzeul Național de Istorie Naturală |
| Organizații | Société Philomathique de Paris[*] Academia Franceză de Științe Bavarian Academy of Sciences and Humanities[*] |
| Premii | Legiunea de Onoare în grad de cavaler[*] |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Jean-Baptiste Pierre Antoine de Monet, Cavaler de Lamarck (n. ,[1][2][3][4][5][6][7] Bazentin, Franța – d. ,[1][8][2][4][5][6] Paris, Franța) a fost un biolog (botanist, micolog, zoolog) francez. El este cel care inventat cuvântul biologie pentru a desemna știința ființelor vii și apoi a elaborat prima ipoteza despre teoria evoluționistă. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Lam..
Repere biograficeModificare
.jpg)
- 1764 - Urmare a unui accident, este constrâns să părăseasca armata și devine pasionat de botanică, în timpul unui sejur la Monaco.
- 1779 - Obține notorietate după publicarea cărții sale despre flora franceză și este ales membru în Academia de științe.
- 1793 - Participă la crearea Muzeului național de Istorie Naturală și nu ezită ca la vârsta 50 de ani, să devină profesor de zoologie, având in studiu, zoologia nevertebratelor.
Supraviețuitor al 4 soții, Lamarck a trăit ultimul deceniu de viață fiind nevăzător.
Teoria evoluționistăModificare
Prima autentică teorie evoluționistă îi este datorată lui Lamarck. În cartea sa "Filosofia zoologică", el emite ideea eredității caracterelor dobândite. Ipoteza, în forma ei originală, rămâne până astăzi controversată din punct de vedere teoretic. Prin metodele geneticii clasice nu a putut fi dovedită, însă descoperirea unor alternative la ereditatea descrisă clasic a deschis noi orizonturi. Este cazul epigeneticii.
Opere (selecție)Modificare
- Flore française (3 volume, Paris, 1778-1805)
- L'Illustration des genres, (Paris, 1783)
- Encyclopédie méthodique. Botanique, vol. 1-8, Editura Panckoucke, (Paris, Liège 1783-1808)
- Recherches sur l´organisation des corps vivantes (Paris, 1802)
- Philosophie zoologique (Paris, 1809)
- Système des animaux sans vertèbres (1801, 1815-1822)
NoteModificare
- ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c d Jean-Baptiste Lamarck, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b Jean-Baptiste Lamarck, SNAC, accesat în
- ^ a b c d Jean-Baptiste Antoine Pierre Lamarck, Brockhaus Enzyklopädie
- ^ a b c d cavaller de Lamarck, Gran Enciclopèdia Catalana
- ^ a b c d Jean-Baptiste De Lamarck, GeneaStar[*]
- ^ a b Jean-Baptiste Lamarck, Indiana Philosophy Ontology Project, accesat în
- ^ a b Jean-Baptiste Pierre Antoine de Monet Lamarck, Comité des travaux historiques et scientifiques, accesat în