Deschide meniul principal

Jean-Baptiste de Lamarck

Jean-Baptiste de Lamarck
Jean-Baptiste de Lamarck.jpg
Jean-Baptiste de Lamarck
Date personale
Născut[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Bazentin, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (85 de ani)[1][6][2][5] Modificați la Wikidata
Paris, Franța Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Montparnasse Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiboală Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Religieromano-catolic[*] Modificați la Wikidata
Ocupațiebotanist[*]
zoolog[*]
universitar[*]
naturalist
profesor universitar
biolog
chimist
meteorolog[*]
paleontolog[*]
malacolog[*]
Encyclopédistes[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniuzoologie
botanică
geologie
meteorologie  Modificați la Wikidata
InstituțieMuzeul Național de Istorie Naturală  Modificați la Wikidata
Alma MaterAcademia Franceză de Științe  Modificați la Wikidata
OrganizațiiSociété Philomathique de Paris[*]
Academia Franceză de Științe
Bavarian Academy of Sciences and Humanities[*]  Modificați la Wikidata
PremiiLegiunea de Onoare în grad de cavaler[*]  Modificați la Wikidata
Semnătură
Lamark-signature.png

Jean-Baptiste Pierre Antoine de Monet, Cavaler de Lamarck (n. ,[1][2][3][4][5] Bazentin, Franța – d. ,[1][6][2][5] Paris, Franța) a fost un biolog (botanist, micolog, zoolog) francez. El este cel care inventat cuvântul biologie pentru a desemna știința ființelor vii și apoi a elaborat prima ipoteza despre teoria evoluționistă. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Lam..

Repere biograficeModificare

 
Bustul cavalerului de Lamarck la Bazentin
  • 1764 - Urmare a unui accident, este constrâns să părăseasca armata și devine pasionat de botanică, în timpul unui sejur la Monaco.
  • 1779 - Obține notorietate după publicarea cărții sale despre flora franceză și este ales membru în Academia de științe.
  • 1793 - Participă la crearea Muzeului național de Istorie Naturală și nu ezită ca la vârsta 50 de ani, să devină profesor de zoologie, având in studiu, zoologia nevertebratelor.

Supraviețuitor al 4 soții, Lamarck a trăit ultimul deceniu de viață fiind nevăzător.

Teoria evoluționistăModificare

Prima autentică teorie evoluționistă îi este datorată lui Lamarck. În cartea sa "Filosofia zoologică", el emite ideea eredității caracterelor dobândite. Ipoteza, în forma ei originală, rămâne până astăzi controversată din punct de vedere teoretic. Prin metodele geneticii clasice nu a putut fi dovedită, însă descoperirea unor alternative la ereditatea descrisă clasic a deschis noi orizonturi. Este cazul epigeneticii.

Opere (selecție)Modificare

  • Flore française (3 volume, Paris, 1778-1805)
  • L'Illustration des genres, (Paris, 1783)
  • Encyclopédie méthodique. Botanique, vol. 1-8, Editura Panckoucke, (Paris, Liège 1783-1808)
  • Recherches sur l´organisation des corps vivantes (Paris, 1802)
  • Philosophie zoologique (Paris, 1809)
  • Système des animaux sans vertèbres (1801, 1815-1822)

NoteModificare

  1. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b c d Jean-Baptiste Lamarck, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  3. ^ a b Jean-Baptiste Lamarck, SNAC, accesat în  
  4. ^ a b Jean-Baptiste Lamarck, Indiana Philosophy Ontology Project, accesat în  
  5. ^ a b c d Jean-Baptiste Antoine Pierre Lamarck, Brockhaus Enzyklopädie 
  6. ^ a b Jean-Baptiste Pierre Antoine de Monet Lamarck, Comité des travaux historiques et scientifiques, accesat în  

Legături externeModificare