Jean-Charles Pichegru
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Les Planches-près-Arbois⁠(d), Franche-Comté⁠(d), Franța Modificați la Wikidata
Decedat (43 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Paris, Prima Republică Franceză Modificați la Wikidata
Cauza decesuluisinucidere (spânzurare) Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
ofițer
militar
comandant militar[*] Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiParis Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[5][6] Modificați la Wikidata
Activitate
Activitate
A luptat pentruFranța
RamuraArmata Terestră Franceză[*]  Modificați la Wikidata
GradulGeneral de divizie
Bătălii / RăzboaieRăzboaiele revoluționare franceze
Decorații și distincții

Jean-Charles Pichegru (1761-1804) a fost un general francez, unul dintre cei mai importanți comandanți militari ai războaielor revoluției. Angajat ca simplu soldat în regimentul de artilerie de la Metz, ia parte la războiul de independență american. La izbucnirea Revoluției, Pichegru avea gradul de sergent major, dar meritocrația revoluționară îl propulsează rapid: locotenent-colonel în octombrie 1792, retrogradat ulterior la gradul de căpitan pe 23 martie 1793, este din nou promovat și devine general de brigadă pe 22 august 1793 și general de divizie o zi mai târziu. Face carieră îndeosebi în Armata Rinului, al cărei comandant devine pe 2 octombrie 1793, câștigând bătăliile de la Zorn și Wissembourg. Ca atare, pe 6 ianuarie 1794, primește comanda armatelor Nordului și din Ardennes, câștigând o serie impresionantă de victorii, cucerind Olanda și capturând flota acestei țări, prinsă în ghețuri la Texel. După ce i se încredințează comanda unei noi armate, a Rinului și Mosellei, cucerește Mannheim. Cu toate acestea, este contactat de un agent regalist și acceptă să trădeze în favoarea partidei regaliste din exil, fapt ce îl privează de comanda armatei sale. Cu toate acestea, este ales deputat în Consiliul celor Cinci-Sute, dar este proscris după lovitura de stat din 1797, și deportat într-o închisoare din Guyana franceză, de unde evadează, ajungând la Londra. Participă la conspirația ce urmărea asasinarea Primului Consul Bonaparte, întorcându-se în secret în Franța. Capturat și întemnițat la Temple, Pichegru este găsit mort în celulă, spânzurat cu cravata sa neagră, existând atât ipoteza unui asasinat, cât și cea a sinuciderii. În ciuda trădării, numele său este înscris pe Arcul de Triumf din Paris[7].

Referințe modificare

  1. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b Jean-Charles Pichegru, base Sycomore, accesat în  
  3. ^ a b Charles Pichegru, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  4. ^ a b Jean-Charles Pichegru, SNAC, accesat în  
  5. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  6. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  7. ^ Fierro, Alfredo; Palluel-Guillard, André; Tulard, Jean - „Histoire et Dictionnaire du Consulat et de l'Empire”, Éditions Robert Laffont, ISBN 2-221-05858-5, pag. 1015-1016.