Johann Friedrich, Elector de Saxonia
Johann Friedrich I | |
![]() Portret de Lucas Cranach cel Bătrân, 1531. | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 30 iunie 1503 Torgau, Electoratul Saxonia, Sfântul Imperiu Roman |
Decedat | (50 de ani) Weimar, Electoratul Saxonia, Sfântul Imperiu Roman |
Înmormântat | Herderkirche[*] ![]() |
Părinți | Johann, Elector de Saxonia Sophie de Mecklenburg-Schwerin |
Frați și surori | Johann Ernst[*] Maria of Saxony, Duchess of Pomerania[*] ![]() |
Căsătorit cu | Sybille de Cleves |
Copii | Johann Friedrich al II-lea, Duce de Saxonia Johann Wilhelm, Duce de Saxa-Weimar Johann Friedrich al III-lea, Duce de Saxa-Gotha |
Religie | Luteranism |
Ocupație | aristocrat[*] ![]() |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | duce |
Familie nobiliară | Casa de Wettin linia ernestină |
Elector de Saxonia | |
Domnie | 16 august 1532 – 24 aprilie 1547 |
Predecesor | Johann |
Succesor | Maurice |
Duce de Saxonia | |
Domnie | 24 aprilie 1547 – 3 martie 1554 |
Predecesor | Maurice |
Succesor | Johann Friedrich II |
Landgraf de Turingia | |
Domnie | 16 august 1532 – 24 aprilie 1547 |
Predecesor | Johann |
Succesor | Johann Ernest |
Modifică date / text ![]() |
Johann Friedrich I (30 iunie 1503 – 3 martie 1554), numit Johann cel Mărinimos, a fost Elector de Saxonia și șeful Confederației protestante a Germaniei, "Campion al Reformei".
BiografieModificare
Johann Friedrich a fost fiul cel mare al Electorului Johann și a primei lui soții, Sophie de Mecklenburg-Schwerin. Mama lui a murit la 14 zile după nașterea sa, la 12 iulie 1503. El a primit educație de la George Spalatin, care era prietenul și consilierul lui Martin Luther și, prin urmare, la școla lui Spalatin, Johann a dezvoltat devotamentul față de învățăturile lui Martin Luther. Cunoștințele sale de istorie au fost cuprinzătoare iar biblioteca sa, care conținea toate științele, a fost una dintre cele mai mari din Germania.
El a cultivat o relație personală cu Martin Luther, începând să corespondeze cu el în zilele când bula de excomunicare a fost aruncată împotriva reformatorului și a devenit un adept convins al lui Luther.
Cu viu interes a observat dezvoltarea mișcării reformatoare. El a citit cu nerăbdare scrierile lui Luther, a cerut tipărirea completă a primei ediții a operelor sale și în ultimii ani ai vieții sale a promovat elaborarea ediției Jena.
Influența luteranismul la curtea lui Johann Friedrich a fost vizibilă, de asemenea, prin traducerea de către Veit Warbeck a romanței frenceze Magelone, realizată în pregătirea căsătoriei lui Johann Friedrich în 1527; elementele catolice au fost suprimate.[1]
Tatăl său l-a introdus în afacerile politice și diplomatice ale timpului și el a condus primele negocierile privind un tratat cu Hesse în Kreuzburg și Friedewald. A luat parte în mod activ la tulburările cauzate de afacerea Pack și Luther a fost recunoscător pentru eforturi sale, în ciuda tinereții sale, pentru menținerea păcii.
În 1532, Johann Friedrich i-a succedat tatălui său ca elector. La început el a domnit cu fratele său vitreg, Johann Ernest, însă în 1542 a devenit singurul conducător.
El a consolidat Biserica Luterană de stat prin instituirea unui Consistoriu electoral (1542). Când a izbucnit războiul în Schmalkaldic (1546), el a mărșăluit spre sud, în capul trupelor sale, dar invazia neașteptată a țării sale de către vărul său Ducele Maurice l-a obligat să se întoarcă. El a reușit să recucerească cea mai mare parte a bunurilor sale și să-l respingă pe Maurice, dar brusc împăratul s-a grăbit spre nord și l-a surprins pe elector. Bătălia de la Mühlberg din 24 aprilie 1547 i-a dispersta armata. El a fost rănit pe partea stângă a feței, rană care i-a lăsat o cicatrice urâtă de la ochi în jos pe obraz. A fost luat prizonier de Carol al V-lea și trimis în exil la Worms.
A fost eliberta la 1 septembrie 1552. ălătoria lui spre casă a fost un marș triumfal. A îndepărtat guvernului de la Weimar și a reformat condițiile țării sale, dar a murit în termen de doi ani. De o atenție specială din partea lui s-a bucurat Universitatea de la Jena. A murit la Weimar, Germania. la vârsta de 50 de ani.
NoteModificare
- ^ Krömmelbein, Thomas (). „Veit Warbeck und die kurzweilige Historia von der schönen Magelone by Gmünder Volkshochschule”. Zeitschrift für deutsches Altertum und deutsche Literatur. 116 (2): 67–69.