Wikipedia

Jonathan Israel

istoric britanic
Jonathan Israel
Date personale
Născut (78 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Londra, Anglia, Regatul Unit[3] Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul Unit Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric al culturii[*]​
istoric al epocii moderne[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză[4] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materSt Antony's College[*][[St Antony's College (college of the University of Oxford)|​]]
Queens' College[*][[Queens' College (college of the University of Cambridge)|​]]
Kilburn Grammar School[*][[Kilburn Grammar School (English grammar school that existed in Kilburn from 1898 to 1967)|​]]  Modificați la Wikidata
OrganizațieNewcastle University[*][[Newcastle University (university in Newcastle upon Tyne, United Kingdom)|​]]
University of Hull[*][[University of Hull (university in Kingston upon Hull, United Kingdom)|​]]  Modificați la Wikidata
PremiiDr A.H. Heineken Prize for History[*][[Dr A.H. Heineken Prize for History |​]] ()
Wolfson History Prize[*][[Wolfson History Prize (literary awards for history in the UK)|​]] ()
Benjamin Franklin Medal[*][[Benjamin Franklin Medal (medal conferred by the RSA)|​]] ()
Fellow of the British Academy[*][[Fellow of the British Academy (award granted by the British Academy)|​]]
Leo Gershoy Award[*][[Leo Gershoy Award (award conferred by the American Historical Association)|​]] ()
doctorat honoris causa de l'université Jean Monnet-Saint-Étienne[*][[doctorat honoris causa de l'université Jean Monnet-Saint-Étienne |​]] ()[1]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Jonathan Irvine Israel (n. , Londra, Anglia, Regatul Unit) este un scriitor britanic despre istoria Țărilor de Jos, Epoca Iluminismului și evreii europeni. Israel a fost numit profesor Andrew W. Mellon la Școala de Studii Istorice a Institutului pentru Studii Avansate, Princeton, New Jersey, în ianuarie 2001.[5] El a fost anterior profesor de Istoria Țărilor de Jos la Universitatea din Londra.

În ultimii ani, Israel și-a concentrat atenția asupra elaborării unei istorii în mai multe volume a Epocii Iluminismului. El pune în opoziție două tabere. „Iluminismul Radical” este întemeiat pe materialismul raționalist dezvoltat de Spinoza. În opoziție cu acesta se află „Iluminismul moderat” pe care îl vede ca profund slăbit de credința în Dumnezeu. În interpretarea extrem de controversată a lui Israel, Iluminismul Radical este principala sursă a ideii moderne de libertate. El susține că Iluminismul moderat, promovat de Locke, Voltaire și Montesquieu, nu a avut nici o contribuție reală la campania împotriva superstiției și ignoranței.[6]

Biografie

modificare

Cariera lui Israel până în 2001 s-a desfășurat în mediul academic din Marea Britanie. El a urmat studii universitare la Queens' College, Cambridge și apoi studii postuniversitare la Universitatea din Oxford și la El Colegio de México, Ciudad de México, obținând doctoratul la Oxford, în 1972. El a fost numit cercetător Sir James Knott la Universitatea din Newcastle upon Tyne în 1970, iar în 1972 s-a mutat la Universitatea din Hull, unde a fost inițial asistent universitar și apoi lector de istoria Europei Moderne. În 1974 el a devenit lector de istoria începutului Europei Moderne la University College din Londra, avansând la gradul de conferențiar de istoria modernă în 1981, apoi a devenit profesor de istoria Țărilor de Jos în 1984. În ianuarie 2001, Israel a devenit profesor de istorie modernă europeană în cadrul Școlii de Studii Istorice a Institutului de Studii Avansate de la Princeton, SUA.[7] În 2007, cu prilejul aniversării a 375 de ani de la nașterea lui Spinoza, el conducea Catedra de Filozofie a Universității din Amsterdam.[8]

Puncte de vedere

modificare

Israel a definit ceea ce el consideră a fi „Iluminismul Radical”, argumentând că acesta își are originea în lucrările lui Spinoza. El argumentează în detaliu că Spinoza „și spinozismul au fost de fapt coloana vertebrală intelectuală a Iluminismului Radical European peste tot, nu numai în Țările de Jos, Germania, Franța, Italia, Scandinavia, dar și în Marea Britanie și Irlanda” și că Iluminismul Radical, orientat către scepticism religios și guvernare republicană, duce la statul liberal-democratic modern.[9][10]

Israel este un critic aspru al lui Jean-Paul Marat și Maximilien de Robespierre pentru că au respins adevăratele valori ale Iluminismului Radical și au denaturat mult sensul Revoluției Franceze. El a susținut că „cultura și ideologia iacobină din vremea lui Robespierre era un puritanism moral inspirat din ideile lui Rousseau, cufundat în autoritarism, antiintelectualism și xenofobie” și a respins libertatea de exprimare, drepturile fundamentale ale omului și democrația”.[11]

Premii și distincții

modificare

El a fost ales membru al Academiei Britanice în 1992, membru corespondent al Koninklijke Nederlandse Akademie van Wetenschappen (Academia Regală Neerlandeză de Arte și Științe) în 1994,[12] a fost distins cu Premiul Leo Gershoy al American Historical Association în 2001 și a fost făcut cavaler al Ordinului Leului Țărilor de Jos în 2004. În 2008, el a obținut premiul Dr. A.H. Heineken pentru istorie, medicină, studii de mediu și științe cognitive.[13]

În 2010 a fost distins cu Medalia Benjamin Franklin de către Royal Society for the Encouragement of Arts, Manufactures and Commerce (RSA) pentru contribuția sa deosebită la cercetarea epocii Iluminismului.[14]

Lucrări

modificare

Radical Enlightenment (2001), Enlightenment Contested (2006) și Democratic Enlightenment (2011) constituie o monumentală trilogie despre istoria Iluminării Radicale și despre originile intelectuale ale democrației moderne. A Revolution of the Mind (2009) este o lucrare mai scurtă pe aceeași temă. Lista de mai sus este completă la data de noiembrie 2013.

Referințe

modificare
  1. ^ https://www.univ-st-etienne.fr/fr/universite/presentation/historique/les-docteurs-honoris-causa.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Jonathan Irvine Israel, Babelio 
  3. ^ „Jonathan Israel”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  4. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ „Jonathan Israel”. Princeton Institute for Advanced Study. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ Jeremy Popkin, review of Jonathan Israel, Revolutionary Ideas: An Intellectual History of the French Revolution from The Rights of Man to Robespierre H-France Review online June 2015; Israel's rebuttal online
  7. ^ „Jonathan Israel Appointed to Faculty of Institute for Advanced Study”. Princeton Institute for Advanced Study. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ http://www.uva.nl/en/disciplines/philosophy/home/components-centrecolumn/the-spinoza-chair.html
  9. ^ Israel, J. (). Radical Enlightenment: Philosophy and the Making of Modernity, 1650-1750. Oxford, England: Oxford University Press. pp. vi. ISBN 0-19-820608-9. 
  10. ^ Chamberlain, Lesley (). „When freedom fought faith”. The Independent. Accesat în .  Mai multe valori specificate pentru |nume= și |last= (ajutor)
  11. ^ Israel, Jonathan (). Revolutionary Ideas: An Intellectual History of the French Revolution from The Rights of Man to Robespierre. Princeton, New Jersey: Princeton University Press. p. 521. ISBN 978-0-691-15172-4. 
  12. ^ „Jonathan Israel” (în Dutch). Royal Netherlands Academy of Arts and Sciences. Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ „Jonathan Israel (biographical details)”. Princeton Institute for Advanced Study. Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ „Jonathan Israel Awarded 2010 Benjamin Franklin Medal”. Princeton Institute for Advanced Study. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ „Review: Banishing the dark”. The Economist. . Accesat în . 
  16. ^ Moyn, Samuel (). „Review: Mind the Enlightenment”. The Nation. Accesat în . 
  17. ^ Bell, David A. (). „Review: Where Do We Come From?”. The New Republic. Accesat în . 

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Jonathan_Israel&oldid=15593663