José Elias Garcia
| José Elias Garcia | |
.png) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Almada, Portugalia |
| Decedat | (60 de ani) Lisabona, Portugalia |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Regatul Portugaliei |
| Ocupație | jurnalist politician inginer ofițer |
| Limbi vorbite | limba portugheză |
| Parlamentar | |
| Primar al Lisabonei[*] | |
Modifică date / text  | |
José Elias Garcia (n. 30 decembrie 1830, Almada — d. 21 iunie 1891, Lisabona) a fost un profesor la Școala Militară, ziarist, politician republican și colonel în trupele de geniu ale Armatei Portugheze.
Biografie
modificareTatăl său era José Francisco Garcia, un revoluționar adept al sistemului constituțional care a fost persecutat de partidul absolutist.[1] Din acest motiv, José Elias a simțit antipatie, de asemenea, față de Partidul Liberal. A studiat la Școala de Comerț și mai târziu la Școala Politehnică și la Școala Militară, specializându-se în inginerie militară. În cariera militară a ajuns la gradul de colonel pe 27 septembrie 1888.[1]
A fondat în 1854 ziarul O Trabalho, prima publicație republicană din Portugalia. Aceasta a fost urmată în 1858 de Futuro, un ziar fondat și susținut de un grup din care făcea parte Garcia. În 1862 acest ziar a fuzionat cu Discussão și a fost creat astfel Política Liberal.[1] Cu toate acestea, cariera sa jurnalistică a durat chiar mai mult. În 1865 a fost numit redactor-șef al Jornal de Lisboa, pe care l-a condus până la sfârșitul apariției sale. În 1873 a publicat primul număr al ziarului său, Democracia.[1]
În 1868 a devenit membru al grupului republican din Pátio do Salema, care a pus bazele Partidului Reformist, germen al viitorului Partid Republican Portughez. La acea vreme, José Elias a fost invitat să facă parte din guvern de către episcopul António Alves Martins și de vicontele de Sá Bandeira, dar a respins ambele propuneri.[1]
A fost ales deputat în Parlamentul Portugaliei în septembrie 1870 ca reprezentant al Partidului Reformist. A devenit consilier și în 1878 primar al Lisabonei. Mai târziu, în 1882, și după o campanie împotriva tratatului de la Loureço Marques, a fost ales din nou ca deputat al circumscripției electorală 95 din Lisabona pentru legislatura 1882-1884, fiind reales pentru legislaturile 1884-1887 și 1887-1889.[1] În 1890 a fost ales deputat, reprezentant al Partidului Republican Portughez, un post pe care l-a deținut până la moartea sa în 1891.[1]
De asemenea, el a fost director al Asociației Jurnaliștilor și Scriitorilor Portughezi.[1]