Wikipedia

Joseph von Fraunhofer

Joseph von Fraunhofer
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Straubing, Bavaria, Germania[5] Modificați la Wikidata
Decedat (39 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
München, Confederația Germană[5] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatAlter Südfriedhof[*][[Alter Südfriedhof (cemetery in Munich, Germany)|​]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (tuberculoză) Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul Bavariei
 Sfântul Imperiu Roman Modificați la Wikidata
Ocupațiefizician
astronom
chimist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană[6] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniufizică  Modificați la Wikidata
InstituțieUniversitatea Ludwig Maximilian din München
Q18563009[*]​  Modificați la Wikidata
OrganizațiiBayerische Akademie der Wissenschaften[*][[Bayerische Akademie der Wissenschaften (academy of sciences)|​]]
Academia Leopoldină  Modificați la Wikidata
PremiiEhrenbürger von München[*][[Ehrenbürger von München (title of honor conferred by the city of Munich, Germany)|​]]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Joseph Ritter von Fraunhofer (n. , Straubing, Bavaria, Germania – d. , München, Confederația Germană[7]) a fost un fizician și producător de lentile optice german. A făcut sticlă optică, un telescop acromatic și lentile obiective. El a dezvoltat rețelele de difracție și a inventat și spectroscopul. În 1814 el a descoperit și studiat liniile întunecate de absorbție din spectrul Soarelui cunoscute acum cu numele de liniile Fraunhofer.[8]

Organizația germană de cercetare Fraunhofer Society, cea mai mare societate din Europa pentru promovarea cercetării aplicate, poartă numele lui.

Biografie modificare

Joseph Fraunhofer a fost al unsprezecelea copil, născut într-o familie romano-catolică[9] în Straubing, în Electoratul Bavariei, din Franz Xaver Fraunhofer și Maria Anna Fröhlich.[10] Tatăl și bunicul său Johann Michael fuseseră maeștri sticlari în Straubing. Familia Fröhlich făcea, de asemenea, sticlărie încă din secolul al XVI-lea. A rămas orfan la vârsta de 11 ani și a început să lucreze ca ucenic la un producător de sticlă sever pe nume Philipp Anton Weichelsberger.[11][12] În 1801 atelierul în care lucra s-a prăbușit și a fost îngropat în dărâmături. Operațiunea de salvare a fost condusă de prințul elector Maximilian Joseph. Prințul a intrat în viața lui Fraunhofer, oferindu-i cărți și forțându-i angajatorul să-i lase tânărului Fraunhofer timp să studieze.[11][12]

Precum mulți sticlari din epoca sa, a murit otrăvit de aburii metalelor grele, la vârsta de doar 39 de ani.

Invenții și cercetare științifică modificare

 
Fraunhofer demonstrând spectroscopul

Una dintre cele mai dificile operațiuni ale opticii practice în timpul lui Fraunhofer a fost șlefuirea cu precizie a suprafețelor sferice ale lentilelor mari. Fraunhofer a inventat mașina care a realizat suprafața mai precis decât șlefuirea obișnuită. De asemenea, a inventat alte mașini de șlefuit și lustruit și a introdus multe îmbunătățiri în fabricarea diferitelor tipuri de sticlă utilizate pentru instrumentele optice, la care a găsit mereu defecte și nereguli de diferite feluri.

Se credea că determinarea exactă a puterii unui mediu dat de a refracta razele de lumină și de a separa diferitele culori pe care le conțin era împiedicată de absența unor limite precise între culorile spectrului, ceea ce face dificilă măsurarea cu precizie a unghiului de refracție. Pentru a rezolva această limitare, Fraunhofer a efectuat o serie de experimente cu scopul de a produce lumină omogenă în mod artificial și, incapabil să-și efectueze obiectul într-un mod direct, a făcut acest lucru cu ajutorul lămpilor și prismelor.[13]

Descoperirea liniilor întunecate de absorbție modificare

 
Ilustrație a spectrului solar desenată și colorată de Joseph von Fraunhofer cu linii întunecate numite după el (ștampila DBP din 1987 la aniversarea a 200 de ani de la nașterea lui Fraunhofer)

Către 1814, Fraunhofer a inventat spectroscopul modern.[14] În cursul experimentelor sale, el a descoperit o linie fixă strălucitoare care apare în culoarea portocalie a spectrului atunci când este produsă de lumina focului. Această linie i-a permis ulterior să determine puterea absolută de refracție în diferite substanțe. Experimentele pentru a stabili dacă spectrul solar conținea aceeași linie strălucitoare în portocaliu ca și linia produsă de portocaliul luminii focului l-au condus la descoperirea a 574 de linii fixe întunecate în spectrul solar. Astăzi, sunt cunoscute milioane de astfel de linii fixe de absorbție.[13]

Continuând să cerceteze, Fraunhofer a descoperit linii întunecate care apar și în spectrele mai multor stele strălucitoare, dar în aranjamente ușor diferite. El a exclus posibilitatea ca liniile să fi fost produse pe măsură ce lumina trece prin atmosfera Pământului. Dacă ar fi așa, ele nu ar apărea în aranjamente diferite. El a concluzionat că liniile își au originea în natura stelelor și a Soarelui și poartă informații despre sursa de lumină, indiferent de cât de departe este acea sursă.[8] El a descoperit că spectrele lui Sirius și ale altor stele de prima magnitudine diferă de Soare și unele de altele, întemeind astfel spectroscopia stelară.[15]

Aceste linii fixe întunecate s-au dovedit mai târziu a fi linii de absorbție atomică, așa cum au explicat Kirchhoff și Bunsen în 1859,[16] restul fiind identificate ca linii telurice care provin din absorbția de către moleculele de oxigen din atmosfera Pământului. Aceste linii sunt încă numite linii Fraunhofer în onoarea lui; descoperirea sa a depășit cu mult jumătatea de duzină de diviziuni aparente ale spectrul solar care fuseseră observate anterior de Wollaston în 1802.[17]

Inventarea instrumentelor optice modificare

Fraunhofer a dezvoltat, de asemenea, o rețea de difracție în 1821, după ce James Gregory a descoperit fenomenul rețelei de difracție și după ce astronomul american David Rittenhouse a inventat primele rețele de difracție artificiale în 1785.[18][19] Fraunhofer a fost primul care a folosit o rețea de difracție pentru a obține spectre de linii și primul care a măsurat lungimile de undă ale liniilor spectrale cu rețele de difracție.

Note modificare

  1. ^ a b c d „Joseph von Fraunhofer”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b c d Joseph von Fraunhofer, SNAC, accesat în  
  4. ^ a b c d Josef von Fraunhofer, Find a Grave, accesat în  
  5. ^ a b Фраунгофер Йозеф, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]​ 
  6. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  7. ^
  8. ^ a b Kitty Ferguson & Miko Maciaszek (). „The Glassmaker Who Sparked Astrophysics”. Nautilus⁠(d). Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ „Society of Catholic Scientists”. www.catholicscientists.org. Accesat în . 
  10. ^ Hockey, Thomas (). The Biographical Encyclopedia of Astronomers. Springer Publishing⁠(d). ISBN 978-0-387-31022-0. Accesat în . 
  11. ^ a b Myles W. Jackson (). „Chapter 1: Introduction”. Spectrum of Belief: Joseph Von Fraunhofer and the Craft of Precision Optics. MIT Press. pp. 1–16. ISBN 978-0-262-10084-7. 
  12. ^ a b Daniel Kleppner (). „The Master of Dispersion”. Physics Today. 58 (11): 10. Bibcode:2005PhT....58k..10K. doi:10.1063/1.2155731. 
  13. ^ a b   This article incorporates text from a publication now in the public domain: Rines, George Edwin, ed. (). „Fraunhofer, Joseph von”. Encyclopedia Americana. 
  14. ^ Brand, John C. D. (). Lines of Light: The Sources of Dispersive Spectroscopy, 1800–1930. Gordon and Breach Publishers. pp. 37–42. ISBN 978-2884491624. 
  15. ^ Fraunhofer (1814–1815), pp. 220–221: Original: Ich habe auch mit derselben Vorrichtung Versuche mit dem Lichte einiger Fixsterne erster Grösse gemachte. Da aber das Licht dieser Sterne noch vielmal schwächer ist, als das der Venus, so ist natürlich auch die Helligkeit des Farbenbildes vielmal geringer. Demohngeachtet habe ich, ohne Täuschung, im Farbenbilde vom Lichte des Sirius drey breite Streifen gesehen, die mit jenen vom Sonnenlichte keine Aehnlichkeit zu haben scheinen; einer dieser Streifen ist im Grünen, und zwey im Blauen. Auch im Farbenbilde vom Lichte anderer Fixsterne erster Grösse erkennt man Streifen; doch scheinen diese Sterne, in Beziehung auf die Streifen, unter sich verschieden zu seyn. Translation: With the same device [i.e., spectroscope], I've also made some experiments on the light of some stars of the first magnitude. Since the light of these stars is many times weaker than that of Venus, so naturally, the brightness of the spectrum is also many times less. Notwithstanding, I have seen – without any illusion – three broad stripes in the spectrum of Sirius, which seem to have no similarity to those of sunlight; one of these stripes is in the green, and two in the blue. Also, in the spectrum of the light of other fixed stars of the first magnitude, one detects stripes; yet these stars, in regard to the stripes, seem to differ among themselves.
  16. ^ See:
  17. ^ William Hyde Wollaston (1802) "A method of examining refractive and dispersive powers, by prismatic reflection," Philosophical Transactions of the Royal Society, 92: 365–380; see especially p. 378.
  18. ^ See:
  19. ^ Parker AR (martie 2005). „A geological history of reflecting optics”. Journal of the Royal Society, Interface. 2 (2): 1–17. doi:10.1098/rsif.2004.0026. PMC 1578258  . PMID 16849159. 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Joseph_von_Fraunhofer&oldid=16135573