Juan Luis Manzur
Date personale
Născut (55 de ani) Modificați la Wikidata
Tucumán, Provincia Tucumán, Argentina Modificați la Wikidata
Cetățenie Argentina Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Maronită[3] Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
chirurg[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba spaniolă Modificați la Wikidata
Șeful Cabinetului Miniștrilor din Argentina Modificați la Wikidata
În funcție
 – [1][2]
Precedat deSantiago Cafiero
Gobernador de la Provincia de Tucumán Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deJosé Alperovich[*][[José Alperovich (Argentine accountant and politician)|​]]
Succedat deOsvaldo Jaldo[*][[Osvaldo Jaldo (politician argentinian)|​]]
ministro de Salud de Argentina Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deGraciela Ocaña[*][[Graciela Ocaña (politiciană argentiniană)|​]]
Succedat deDaniel Gollán[*][[Daniel Gollán (medic argentinian)|​]]

Partid politicFrontul pentru Victorie[*]
Partidul Justicialist[*]
Frente de Todos[*][[Frente de Todos (Argentine political coalition established in 2019)|​]]
Alma materUniversidad Nacional de Tucumán[*][[Universidad Nacional de Tucumán (Public university in Argentina)|​]]
Universitatea din Buenos Aires

Juan Luis Manzur (n. , Tucumán, Provincia Tucumán, Argentina) este un chirurg și politician argentinian. Membru al Partido Justicialista, ocupă în prezent funcția de șef al cabinetului de miniștri al președintelui Alberto Fernández. Anterior, a fost ministru al Sănătății din Argentina din 2009 până în 2015 și guvernator al provinciei Tucumán din 2015 până în 2021.

Viața timpurie și educația modificare

Manzur s-a născut în San Miguel de Tucumán, dintr-un tată catolic maronit originar din Liban și o mamă argentiniană. A obținut o diplomă în medicină la Universitatea din Tucumán și și-a finalizat rezidența la spitalul public Álvarez, din Buenos Aires. Mai târziu, Manzur a făcut un master în Administrarea sistemelor și serviciilor de sănătate de la Universitatea din Buenos Aires.[4]

Cariera politică modificare

După o perioadă ca vice-ministru al sănătății pentru provincia San Luis, în 2002 a fost numit secretar de sănătate publică al districtului La Matanza, o suburbie vestică, în principal muncitorească din capitala Argentinei. Recomandat de ministrul național al sănătății, Ginés González García, Manzur a fost numit ministru al sănătății în provincia Tucumán de către noul guvernator, José Alperovich, în 2003. Manzur a devenit apreciat în postul său, care a supravegheat sănătatea publică într-una dintre provinciile cele mai puțin dezvoltate din Argentina.[5] Un indicator larg utilizat pentru sănătatea publică, rata mortalității infantile, a scăzut de la 23 la 1.000 de nașteri (cu 40% peste media națională) în 2003, la 13 în 2006 (egală cu media națională).[6][7] Rata mortalității perinatale (deces al unui făt sau al unui sugar sub o săptămână) a scăzut, de asemenea, în aceeași perioadă în Tucumán de la 24 la 18 la 1.000 de nașteri.[6][8] Aceste știri l-au ajutat pe Manzur să-și asigure susținerea guvernatorului Alperovich care i-a propus să îi fie partener pentru candidatura sa reușită, pentru realegerea din 2007.

Ministru al sănătății modificare

Manzur a depus jurământul la 1 iulie, a doua zi după ce a fost declarată o urgență de sănătate publică în urma unei epidemii a virusului H1N1 („gripa porcină”), care a provocat 44 de decese până la data depunerii jurământului.[9] Mandatul său s-a concentrat ulterior pe extinderea imunizărilor copiilor, medicina preventivă pentru copii, îngrijirea împotriva bolii celiace și HPV, sănătatea mobilă, accesul la transplanturi de organe și programele de renunțare la fumat.[10][11] Opoziția acerbă a puternicei Biserici Romano-Catolice din Argentina l-a forțat pe Manzur să revină asupra deciziilor legate de protejarea drepturilor de reproducere a femeilor, anulând propunerile în 2010 care garantau accesul la avorturi legale.[12]

A renunțat la funcția de ministru al Sănătății în februarie 2015 pentru a reveni la postul de vice-guvernator al provinciei Tucumán și se aștepta să candideze pentru a-l succeda pe guvernatorul Alperovich la alegerile provinciale care urmau să fie organizate spre finalul anului.[13]

Șeful Cabinetului modificare

La 20 septembrie 2021, Manzur a fost numit șef al cabinetului de miniștri de către președintele Alberto Fernández în locul lui Santiago Cafiero. Numirea lui Manzur a făcut parte dintr-o remaniere a cabinetului în urma rezultatelor slabe ale guvernului în alegerile primare legislative din 2021.[14] A fost succedat ca interimar în funcția de guvernator de vice-guvernatorul Osvaldo Jaldo.[15]

Note modificare

  1. ^ Mapa del Estado (în spaniolă), accesat în  
  2. ^ Q123197068[*], p. 610  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ https://www.lanacion.com.ar/politica/religion-y-politica-la-impronta-catolica-de-juan-manzur-y-su-compromiso-con-la-comunidad-maronita-nid02102021/, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ „Un médico sanitarista tucumano reemplazará a Ocaña en Salud”. Clarín. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ „Se redujo la tasa de mortalidad infantil”. Clarín. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ a b DEIS: indicadores básicos, 2005 (2003 data) Arhivat în , la Wayback Machine.
  7. ^ DEIS: Boletín 121 (2007 data) Arhivat în , la Wayback Machine.
  8. ^ DEIS: indicadores básicos, 2008 (2006 data) Arhivat în , la Wayback Machine.
  9. ^ „Destinan mil millones de pesos para combatir la gripe A”. La Nación. [nefuncțională]
  10. ^ „Vacunaron al 86% de grupos vulnerables”. Río Negro. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ „Argentina: 2012 marcó un nuevo récord en donación y trasplantes”. La Voz del Interior. 
  12. ^ „Argentina Says "Don't Cry" About Unsafe Abortion”. Ms. 
  13. ^ „Electoral politics in provinces are behind reshuffle”. Buenos Aires Herald. Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ „Quién es Juan Manzur, el nuevo jefe de Gabinete de Alberto Fernández”. Página/12 (în spaniolă). . Accesat în . 
  15. ^ De Urieta, Déborah (). „Hubo acuerdo en Tucumán: Jaldo asume la gobernación y Manzur será jefe de Gabinete”. El Cronista (în spaniolă). Accesat în .