Județul Brăila (interbelic)
| Județul Brăila | |||||
| |||||
| Provincie: | Muntenia | ||||
| Reședința: | Brăila | ||||
| Populație: •Total 1930: |
Locul 219.932 loc. | ||||
| Suprafață: •Total: |
Locul 4.286 km² | ||||
| Perioadă de existență: | ' | ||||
| Subdiviziuni: | (inițial) patru plăși (ulterior) cinci plăși | ||||
Modifică text  |
|||||
Județul Brăila a fost o unitate administrativă de ordinul întâi din Regatul României, aflată în regiunea istorică Muntenia. Reședința județului era municipiul Brăila.
Istorie modificare
_-_Br%C4%83ila.jpg)
În anul 1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuza dă prima lege de organizare administrativ-teritorială modernă a teritoriului României. Legea prevedea împărțirea țării în 33 de județe, având ca subdiviziuni plășile și comunele (urbane și rurale). Județele și comunele erau investite cu personalitate juridică și cu organe deliberative și executive: consiliul județean și prefectul (acesta din urmă ca reprezentant al guvernului în teritoriu), respectiv consiliul comunal și primarul (în calitate de reprezentant al guvernului în teritoriu). Plășile erau simple subdiviziuni ale județelor, fără personalitate juridică, conduse de subprefecți, cu atribuții de supraveghere și control asupra autorităților comunale.[1]
Județul Brăila înființat în 1864 este succesorul județului format în 1829, după retrocedarea raialei Brăilei de către Imperiul Otoman Țării Românești prin pacea de la Adrianopol din 1829. Nou creatul județ ocupa teritoriul fostei raiale și avea 49 de sate și cătune, fiind cel mai mic județ al Țării Românești.[2] În 1831, localitățile județului erau grupate grupate în două plăși: Plasa Vădeni cu 21 de sate și Plasa Bălții cu 18 de sate.[3]
Conform unei hărți a Statului Major al Armatei Ruse din 1835, localitățile județului erau următoarele:[4]
- Arama
- Baldovinești
- Brăila
- Cazasu
- Chetroiu
- Chiscani
- Chiortu
- Ciuciu
- Corăbeți
- Cosor
- Cuptora
- Earba Dulci
- Frumosița
- Frumoșica
- Grăpeni
- Gropeni
- Hagi-Căpitan
- Ibis-Romul
- Ib-Oglu
- Ignita
- Imina
- Imirult
- Ismina (Mustafa-Efendi)
- Mola
- Muftiu
- Muguroaea
- Nazâr
- Odaia Pașii
- Omer-Fulghi
- Osman Aga
- Peceneaga
- Pelivani
- Piscu Brăilii
- Pârlita
- Râmna
- Satu Nou
- Scorțari
- Selistrarul
- Tătarii
- Tichilești
- Titcov
- Titcovul Mic
- Tâmpul
- Tufești
- Turcoae
- Valea Cânipii
- Vădeni
- Vărsătura
- Viziru
De asemenea câteva localități, cum ar fi Făurei, Surdila, Călmățui și altele erau incluse în județul Buzău.[5]
În timpul dictaturii carliste, județul a făcut parte din ținutul Dunării. În 1950, a fost desființat de regimul comunist, iar teritoriul său a fost împărțit între raioanele Brăila, Făurei și Însurăței ale regiunii Galați.
Întindere modificare
Județul se afla în partea sud-estică a României Mari, în nord-estul regiunii Muntenia. Teritoriul lui cuprindea partea de la est și sud-est de râul Buzău din actualul județ Brăila. Se învecina la vest cu județele Buzău și Râmnicu-Sărat, la nord cu județul Covurlui, la est cu județul Tulcea, iar la sud cu județele Constanța și Ialomița.
Organizare modificare
Județul Brăila a fost la început organizat în o comună urbană și două plăși, având în compunere 52 de comune rurale (organizare care va rămâne practic neschimbată până la Primul Război Mondial), astfel:
- comuna urbană Brăila;
- Plasa Balta cu 29 de comune: Batogu, Bertesci-de-Jos, Bertesci-de-Sus, Bordeiul-Verde, Chichinețu, Ceacâru, Ciocile, Cioara-Doicesci, Cioara Radu-Vodă, Colțea, Dudescu, Filiu, Fleașca, Gropeni, Ionesci-Berlesci, Însurăței, Jugureanu, Lacu-Rezi, MihaI-Bravu, Pârlita, Roșiorii, Rușețu, S1obozia-Cireșu, Slujitori-Albotesci, Stăncuța, Strâmbu, Tătaru, Ulmu și Viziru; Plasa Vădeni cu 23 de comune: Cazasu, Chiscani, Cotu-Lung, Dedulesci, Filipesci, Gurgueți, Ianca, Islaz, Latinu, Movila-Miresei, Osmanu, Perișoru, Romanu, Scorțaru-Nou, Scortaru-Vechiu, Surdila-Gäiseanca, Surdila-Greci, Șuțesci, Tichilesci, Tudor-Vladimirescu, Urleasca, Vădeni și Valea-Cânepei.[6]
În anii 1920, județul era împărțit în patru plăși:[7]
- Plasa Călmățui (cu reședința la Făurei),
- Plasa Ianca (cu reședința la Ianca),
- Plasa Silistraru (cu reședința la Silistraru) și
- Plasa Viziru (cu reședința la Viziru).
Ulterior a fost desființată Plasa Călmățui și au fost înființate alte două plăși noi:
- Plasa I.I.C. Brătianu (cu reședința la Făurei) și
- Plasa Vădeni (cu reședința la Vădeni).
Populație modificare
Conform datelor recensământului din 1930 populația județului era de 219.831 de locuitori, din care: 89,4% români, 3,1% evrei, 2,2% greci, 0,7% maghiari, 0,6% ruși ș.a.[8] Din punct de vedere confesional 93,6% erau ortodocși, 3,3% mozaici, 1,2% romano-catolici ș.a.[9]
Mediul urban modificare
În anul 1930 populația urbană a județului era de 68.347 locuitori, dintre care 75,4% români, 9,7% evrei, 6,7% greci, 1,7% maghiari, 1,6% ruși ș.a. Ca limbă maternă domina în mediul urban româna (82,6%), urmată de greacă (5,8%), idiș (4,8%), rusă (1,9%), maghiară (1,5%) ș.a. Din punct de vedere confesional orășenimea era alcătuită din 84,4% ortodocși, 10,4% mozaici, 3,2% romano-catolici ș.a.
Materiale documentare modificare
Referințe modificare
- ^ Lege nr. 394 pentru comunele urbane și rurale, Monitorul oficial al României, 31 martie 1864
- ^ Giurescu, Constantin C. (). Principatele române la începutul secolului XIX. București: Editura Științifică. p. 88.
- ^ Ilie Bădescu, Ozana Cucu Oancea (Coordonatori), Dicționar de Sociologie Rurală, Editura Mica Valahie, București, p. 278
- ^ Giurescu 1957, pp. 216–217.
- ^ Giurescu 1957, pp. 217–219.
- ^ Monitorul Oficial nr. 2011, joi 20 decembrie 1890/1 ianuarie 1891
- ^ Portretul României Interbelice - Județul Brăila
- ^ Recensământul general al populației României din 29 decemvrie 1930, Vol. II, pag. 80-81
- ^ Recensământul general al populației României din 29 decemvrie 1930, Vol. II, pag. 561
