Deschide meniul principal

Județul Tulcea (interbelic)

Județul Tulcea
Stema judeţului Tulcea Tulcea în România
stemă amplasare
Provincie: Dobrogea
Reședința: Tulcea
Populație:
 •Total 1930:
Locul
184.038 loc.
Suprafață:
 •Total:
Locul
8.628 km²
Perioadă de existență: '
Subdiviziuni: patru plăși

Județul Tulcea a fost o unitate administrativă de ordinul întâi din Regatul României, aflată în regiunea istorică Dobrogea. Reședința județului era orașul Tulcea.

ÎntindereModificare

 
Clădirea Prefecturii județului Tulcea din perioada interbelică. Clădirea-monument istoric, construită între anii 1863-1865 în stil neo-clasic și situată pe Str. Grigore Antipa nr. 2, găzduiește în prezent Muzeul de Artă din Tulcea.
 
Harta județului, cu dispunerea și denumirea plășilor, în anul 1938.

Județul se afla în partea sud-estică a României Mari, în regiunea Dobrogea de Nord. Granițele fostului județ Tulcea erau foarte asemănătoare cu cele ale actualului județ Tulcea (cele reprezentate de Dunăre și de litoralul maritim erau identice, unele diferențe, neînsemnate, se pot observa pe granița sudică, terestră, a județului). Se învecina la vest cu județul Brăila, la nord-vest cu județul Covurlui, la nord cu județul Ismail, la sud cu județul Constanța, iar la est și sud-est cu Marea Neagră.

OrganizareModificare

Județul era organizat în patru plăși:[1]

  1. Plasa Babadag,
  2. Plasa Gurile Dunării,
  3. Plasa Măcin și
  4. Plasa Topolog.

La fel ca și în prezent, pe teritoriul județului se aflau cinci comune urbane (orașe): Tulcea (reședința județului), Babadag, Măcin, Isaccea și Sulina.

PopulațieModificare

Conform datelor recensământului din 1930 populația județului era de 184.038 de locuitori, dintre care 62,6% români, 12,2% ruși, 10,6% bulgari, 2,5% turci, 1,7% greci, 1,3% germani ș.a.[2] Din punct de vedere confesional populația era alcătuită din 85,8% ortodocși, 8,3% ortodocși de stil vechi, 2,8% mahomedani, 1,5% romano-catolici, 0,6% lutherani ș.a.

Mediul urbanModificare

În 1930 populația urbană a județului era de 41.632 locuitori, dintre care 64,7% români, 12,8% ruși, 5,5% turci, 4,4% greci, 3,3% bulgari, 2,5% evrei, 0,8% germani ș.a. În mediul urban domina ca limbă maternă româna (69,4%), urmată de rusă (15,0%), turcă (5,5%), greacă (3,9%), bulgară (2,5%), idiș (1,5%) ș.a.[2] Din punct de vedere confesional orășenimea era formată din ortodocși (87,5%), mahomedani (5,7%), mozaici (2,6%), romano-catolici (1,9%) ș.a.

Materiale documentareModificare

ReferințeModificare

  1. ^ Portretul României Interbelice - Județul Tulcea
  2. ^ a b Recensământul general al populației României din 29 decemvrie 1930, Vol. II, pag. 480

Legături externeModificare