Județul Muscel (antebelic)


stemă	amplasare

Provincie:

Muntenia

Reședința:

Câmpulung

Populație:
•Total 1899:

Locul
113.458 loc.

Suprafață:
•Total:

Locul
3.058 km²

Perioadă de existență:

1859-1918

Subdiviziuni:

6 plăși

Județul Muscel (scris uneori și Mușcel) a fost o unitate administrativă de ordinul întâi din Vechiul Regat al României (existent în perioada antebelică). Județul se afla în regiunea istorică Muntenia, iar reședința era orașul Câmpulung.

Așezare și limite

Harta județului Muscel în Atlasul Căilor de Comunicații din 1897

Județul Muscel era un județ de frontieră. Se învecina cu Transilvania (ce făcea parte atunci din Austro-Ungaria) și cu județele românești Argeș și Dâmbovița. Denumirea județului venea de la prezența a numeroase muscele acoperite de dumbrăvi și fânețe.

Istoric

În anul 1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuza dă prima lege de organizare administrativ-teritorială modernă a teritoriului României. Legea prevedea împărțirea țării în 33 de județe, având ca subdiviziuni plășile și comunele (urbane și rurale). Județele și comunele erau investite cu personalitate juridică și cu organe deliberative și executive: consiliul județean și prefectul (acesta din urmă ca reprezentant al guvernului în teritoriu), respectiv consiliul comunal și primarul (în calitate de reprezentant al guvernului în teritoriu). Plășile erau simple subdiviziuni ale județelor, fără personalitate juridică, conduse de subprefecți, cu atribuții de supraveghere și control asupra autorităților comunale.^[1]

Județul antebelic Muscel era împărțit în 6 plăși: Argeșul cu reședința Hârtiești, Dâmbovița cu reședința Nămăești, Podgoriei cu reședința Topoloveni, Râurile cu reședința Mihăești, Râul-Doamnei cu reședința Piscani și Nucșoara cu reședința Domnești. Județul avea o comună urbană (Câmpulung) și 83 comune rurale.

Locuitorii din comunele: Rucăr, Nămăești, Dragoslavele, Valea Mare, Lerești, Valea Popii, Drăghici, Bălilești, Leordeni, Ștefănești, Boteni, Vlădești, Topoloveni, Gorganu, Domnești și Corbi aveau locuințe foarte bune și igienice.

Deși ocupațiile de bază ale locuitorilor erau agricultura și creșterea animalelor, industria casnică era mai dezvoltată decât în alte județe. Țesăturile de lână, pentru fabricarea dimiilor, saricelor, plocadelor, scoarțelor și altor haine țărănești, precum și a pânzei de cânepă, in, bumbac și chiar a borangicului, erau executate cu multă abilitate de țărăncile din acest județ, fiind foarte căutate.

Marca

Marca (stema) județului era un vultur stând pe o ramură de stejar (în loc de a sta pe un coif ca în stema veche a dinastiei Basarabilor), semn că la Câmpulung a fost primul scaun domnesc al Țării Românești.

Note

^ Lege nr. 394 pentru comunele urbane și rurale, Monitorul oficial al României, 31 martie 1864

Bibliografie

Marele Dicționar Geografic al României, George Ioan Lahovary, 1901

Vezi și

[1] Lege nr. 394 pentru comunele urbane și rurale, Monitorul oficial al României, 31 martie 1864

[1]