Jules Renard

scriitor francez
Pierre-Jules Renard
Date personale
Nume la nașterePierre-Jules Renard Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Châlons-du-Maine, Pays de la Loire, Franța[5] Modificați la Wikidata
Decedat (46 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Înmormântatcimetière de Chitry-les-Mines[*][[cimetière de Chitry-les-Mines (cemetery located in Nièvre, in France)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
aphorist[*][[aphorist (writer of aphorisms)|​]]
dramaturg
romancier[*]
diarist[*]
critic literar[*]
poet Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[6][7] Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Activ ca scriitor1892-1910
Limbilimba franceză  Modificați la Wikidata
Mișcare/curent literarNaturalism
Specie literarăpoezie, teatru, roman, povestire
Operă de debutLes Roses (Trandafirii)
Note
PremiiCavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]  Modificați la Wikidata
Decorații:Legiunea de Onoare; Membru al Academiei Goncourt

Jules Renard (n. , Châlons-du-Maine, Pays de la Loire, Franța – d. , București, România) a fost un romancier și dramaturg francez.

Biografie

modificare

A urmat cursurile de retorică și filozofie ale Liceului Charlemagne din Paris. După bacalaureat, a rămas la Paris unde a început să colaboreze la diverse reviste și să frecventeze cafenelele din Cartierul Latin, locul de întâlnire al boemei literare pariziene. Tot aici a întâlnit-o pe actrița Danielle Davyle, care i-a inspirat personajul Blanche din Le Plaisir de rompre.

În 1889, împreună cu câțiva prieteni, a fondat revista literară Mercure de France, în care a publicat povestiri care au apărut în 1890 sub titlul Sourires pincés. În această perioadă a început să se implice din ce în ce mai mult în viața artistică a capitalei și să frecventeze spectacolele în compania câtorva prieteni, printre care Maurice Barrès, André Gide sau Marcel Schwob. În casa lui Alphonse Daudet i-a cunoscut pe Auguste Rodin și Edmond de Goncourt. I s-a propus să facă parte din comitetul de lectură al Théâtre d’Art.

Din 1890 a publicat în cele mai prestigioase ziare pariziene: Le Figaro, Gil Blas sau L’Echo de Paris, iar în 1894 i-a apărut romanul autobiografic Poil de Carotte, excelent primit de critici, a cărei versiune teatrală a obținut un succes fenomenal în 1990.

Grație lui Edmond Rostand, a întâlnit-o în 1895 pe Sarah Bernhardt. În 1900 a fost ales consilier municipal al comunei Chaumont și a fost decorat cu Legiunea de Onoare, apoi din 1904 până în 1910 a fost primarul orașului Chitry-les-Mines. În 1907 a fost ales membru al Academiei Goncourt.

Cele mai cunoscute scrieri ale sale sunt Poil de Carotte (1894), Les Histoires Naturelles (1896), Le Plaisir de rompre (1898) și Huit jours à la campagne (1906). Jurnalul său intim, o capodoperă de introspecție, ironie și umor, îi domină opera.

  • Les Roses (versuri), 1883
  • Crime de village, 1888
  • L’Écornifleur, 1892
  • Poil de Carotte (Morcoveață), 1894
  • Le Vigneron dans sa vigne,1895
  • Histoires naturelles (Istorii naturale), 1896, unele transpuse pe muzică de Maurice Ravel
  • Le Plaisir de rompre, 1897
  • Huit jours à la campagne, 1906
  • Les Buccoliques, 1898 – 1908
  • Les Cloportes, (volum apărut postum, în 1919)
  • Journal (Jurnal) (volum apărut postum, în 1925)
  • Correspondance (volum apărut postum, 1925 – 1927)

Scrieri traduse în limba română

modificare

Anecdotă

modificare

În Jurnal, 1900: "Un exemplar din "Morcoveață" circulă la Chitry, adnotat cam în felul următor: Exemplar aflat din întâmplare la un librar. Este o carte în care el (adică Jules Renard) o bârfește pe maică-sa pentru a se răzbuna împotriva ei"[9].

  1. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b c d Jules Renard, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  3. ^ a b c d Jules Renard, SNAC, accesat în  
  4. ^ a b c d Jules Renard, Internet Broadway Database, accesat în  
  5. ^ Ренар Жюль, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  6. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  7. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  8. ^ Selectia "Formula AS", Adriana Bittel, Formula AS - anul 2007, numărul 792, accesat la 21 ianuarie 2014
  9. ^ Modest Morariu, Prefață la: Jules Renard, Morcoveață, Editura Ion Creangă, București, 1970, p. 9.

Surse bibliografice

modificare
  • Clouard Henri, Histoire de la littérature française, Paris, Albin Michel, s.d. (1962), vol. I
  • Jules Renard, Œuvres choisies, Éditions en langues étrangères, Moscou, 1958.
  • Jules Renard, Morcoveață, Editura Ion Creangă, București, 1970.
  • Mic dicționar. Scriitori francezi, Editura științifică și enciclopedică, București, 1978.

Legături externe

modificare
 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Jules Renard
 
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Jules Renard.