Kazimierz Przerwa-Tetmajer

Date personale
Kazimierz Przerwa-Tetmajer

Născut	12 februarie 1865^[1]^[2]^[3]^[4]^[5] Ludźmierz^⁠(d), Imperiul Austriac
Decedat	18 ianuarie 1940 (74 de ani)^[4]^[6]^[7]^[2]^[8] Varșovia, Guvernământul General^[9]
Înmormântat	Cmentarz Zasłużonych na Pęksowym Brzyzku w Zakopanem[] (1986) cimitirul Powązki[] (1940–1986)
Cetățenie	A Doua Republică Poloneză Austro-Ungaria
Ocupație	poet scriitor jurnalist dramaturg prozator[*]
Locul desfășurării activității	Europa
Limbi vorbite	limba poloneză^[7]^[10]
Studii	Universitatea Jagiellonă I Liceum Ogólnokształcące im. Bartłomieja Nowodworskiego w Krakowie[*]
Limbi	limba poloneză
Opere semnificative	Illa[][[Illa \|]]*
Note
Premii	Złoty Krzyż Zasługi[] Ordinul Polonia Restituta în grad de ofițer[]
Semnătură

Modifică date / text

Kazimierz Przerwa-Tetmajer (n. 12 februarie 1865, Ludźmierz^⁠(d), Imperiul Austriac – d. 18 ianuarie 1940, Varșovia, Guvernământul General) a fost un poet, romancier polon și reprezentant al curentului modernist Tânăra Polonie (Młoda Polska).

Biografie

A absolvit Liceul Teoretic Bartłomiej Nowodworski din Cracovia, ce avea numele de Gimnaziul Sfintei Ana în acea vreme. Între anii 1884-1886 a studiat filosofie la Universitatea Jagiellonă din Cracovia.

A debutat în 1886 cu poemul în proză Illa. Se presupune totuși că a debutat de fapt cu romanul Rekrut, însă textul s-a pierdut. În 1888, Tetmajer primește un premiu literar pentru poezia scrisă în onoarea lui Adam Mickiewicz și un an mai târziu pentru poezia scrisă în onoarea lui Kraszewski^[11]. Între anii 1888-1893, își publică scrierile în Tygodnik Ilustrowany, Kurier Warszawski și Czas. A publicat opt serii de poezii, dintre care cele mai apreciate sunt a doua (1894), a treia (1898) și a patra (1900).

Petrecându-și tinerețea în Ludźmierz, a cunoscut bine împrejurimile regiunilor Podhale, Spisz, Liptów și Tatra. Între anii 1881-1891 a organizat numeroase excursii împreună cu fratele său, cu Franciszek Henryk Nowicki, Karol Podkański, Michał Kirkor, Klimek Bachleda, Tadeusz (Boy) Żeleński, Janusz Chmielowskim, Jerzy Żuławskim. În anul 1892, s-a numărat printre cei care au cucerit Vârful Staroleśny. După 1896, din cauza unor probleme de sănătate, a renunțat la expedițiile montane, însă a continuat să urce pe dolinele acestor munți, precum și pe cele din Podhale. În anul 1902, alpiniștii au numit trecătoarea dintre Vârful Gerlachovský și Zadni Gerlach Trecătoarea Tetmajer, devenind în același an și membru onorific al Towarzystwo Tatrzańskie ( al Asociației Alpiniștilor din Tatra).

Fiind fascinat de folclorul goralilor, Tetmajer a scris ciclul de povestiri Na skalnym Podhalu, iar mai târziu epopeea Legenda Tatr, care este împărțită în două părți: Maryna z Hrubego și Janosik Nędza Litmanowski.

În anul 1896 s-a mutat în Heidelberg, unde îndeplinește funcția de secretar al lui Adam Krasiński. A călătorit prin Italia, Elveția, Franța și Germania. După Primul Război Mondial, locuiește în Cracovia și apoi în Zakopane, ulterior stabilindu-se în Varșovia. Între anii 1918-1919 este interesat de conflictele dintre Polonia și Cehoslovacia, cu privire la stabilirea granițelor în apropierea Munților Tatra. A luat parte la pregătirile pentru plebiscit din Spisz și Orawa, scriind pe această temă o broșură intitulată „Despre Spisz, Orawa și Podhale” (O Spisz, Orawę i Podhale), în 1919. A fost președintele Uniunii Scriitorilor și Jurnaliștilor Poloni (în polonă: Towarzystwo Literatów i Dziennikarzy Polskich), în 1921. În anul 1934, devine membru onorific al Academiei Polone de Literatură (în limba polonă, Polska Akademia Literatury).

Din cauza înrăutățirii stării sale de sănătate (suferea de o boală mentală, cauzată de sifilis), precum și din cauza pierderii vederii, Tetmajer nu își mai continuă activitatea literară. Existența îi era asigurată de anumite donații. În ianuarie 1940 a fost transportat la Spitalul Jezus din Varșovia, unde a murit după câteva zile. Cauzele morții, după cum arăta autopsia, au fost problemele cardiovasculare, anemia și o afecțiune a hipofizei^[12]. Conform dorinței sale, Tetmajer a fost înmormântat atunci în Cimitirul Powązki din Varșovia. În prezent, mormântul său se află în Cimitirul „Cmentarz Zasłużonych na Pęksowym Brzyzku” din Zakopane. ^[13]

Deși a fost logodit de mai multe ori, pentru perioade scurte (una din logodnicele sale fiind Laura Rakowska, pentru care a scris poezia A kiedy będziesz moją żoną, Tetmajer nu s-a căsătorit niciodată. În urma relației cu o anume actriță, a avut un fiu, Kazimierz Stanisław, pe care nu l-a recunoscut până în anul 1906. Mai târziu, a început să se intereseze de acesta, însă, dependent de alcool, purtător de boli venerice, fiul său se sinucide la vârsta de 33 ani. Tetmajer a mai avut și o relație cu Maria Palider, care i-a servit ca model pentru Maryna din Legenda Tatr (Legenda Munților Tatra)^[14].

Creația literară

Przerwa-Tetmajer a scris câteva volume de poezii, fiind cunoscut în special pentru operele sale ce abordează subiecte referitoare la Munții Tatra. În opinia lui Barry Keane, de la Vocea Varșoviei, Tetmajer este unul dintre scriitorii remarcabili polonezi, datorită poeziilor sale erotice și a a lucrărilor ce evocă Munții Tatra.

Schițe

O żołnierzu polskim, 1795–1915
Notatki literackie
Aforyzmy
Bajeczny świat Tatr
Na śmierć Henryka Sienkiewicza

Povestiri și nuvele

Ciclul de povestiri Na Skalnym Podhalu
Ksiądz Piotr
Rzeźbiarz Merten
Pan
Tryumf
U krawca Baczakiewicza w kuchni (din ciclul W czas wojny),
Pan Kapciuszyński(din ciclul W czas wojny)

Romane

Anioł śmierci
Panna Mery
Otchłań
Zatracenie
Król Andrzej(cunoscut și ca Księżniczka Metella)
Gra fal
Legenda Tatr
Romans panny Opolskiej z panem Główniakiem
Koniec epopee

Drame

Sfinks
Zawisza Czarny
Mąż-poeta
Rewolucja
Judasz

Printre cele mai apreciate poezii ale sale se numără:

Widok ze Świnicy do Doliny Wierchcichej (în volumul „Poezii. Seria a doua”)
Melodia mgieł nocnych (în volumul „Poezii. Seria a doua”)
Anioł Pański (în volumul „Poezii. Seria a treia”)
Lubię, kiedy kobieta (în volumul „Poezii. Seria a doua”)
Hej Krywaniu Krywaniu wysoki! (în voumul Na Skalnym Podhalu)
Mów do mnie jeszcze(există două versiuni: una în ciclul Preludia – Poezje. Seria druga, iar cea de-a doua în ciclul Gra słów – Poezje. Seria trzecia),
Prometeusz (în volumul „Poezii. Seria a doua”),
Zacisza (în volumul „Poezii. Seria a doua”),
Koniec wieku XIX
Patryota (publicată sub pseudonimul Szylkret)
Wyspa umarłych

Alte lucrări:

poemele: Illa (1886) și Alegoria (1887)
Z wielkiego domu (1908)
Eleonora. Trójhymn duchów smętnych przez Fosforycznego Skalderona (Cracovia, 1895)
Jęk Ziemi. Pantologia Dekadentów Polskich zebrana przez dra Juliana Pogorzelskiego (Cracovia, 1895)
Melancholia (Varșovia, 1899),
Wrażenia (Varșovia, 1902)
Volume de poezii: Hasła (1901), Poezje współczesne (1906), Cienie (1916)

Note

^ Kazimierz Przerwa-Tetmajer, International Music Score Library Project, accesat în 9 octombrie 2017
^ ^a ^b Kazimierz Tetmajer-Przerwa, Gran Enciclopèdia Catalana
^ „Kazimierz Przerwa-Tetmajer”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 29 aprilie 2014
^ ^a ^b Kazimierz Przerwa Tetmajer, Internetowy Polski Słownik Biograficzny
^ The Fine Art Archive, accesat în 1 aprilie 2021
^ Kazimierz Przerwa-Tetmajer, SNAC, accesat în 9 octombrie 2017
^ ^a ^b Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ Kazimierz Tetmajer, Encyclopædia Britannica Online, accesat în 9 octombrie 2017
^ „Kazimierz Przerwa-Tetmajer”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 31 decembrie 2014
^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ Gawędy Skalnego Podhala, opr. W. Wnuk, Wydawnictwo Literackie, Cracovia, 1975, p. 338.
^ Miałem kiedyś przyjaciół... Wspomnienia o Kazimierzu Tetmajerze, opr. K. Jabłońska, Wydawnictwo Literackie, Kraków 1972, p. 566.
^ Józef Tischner "Powrót poety. Homilia na sprowadzenie prochów Kazimierza Przerwy-Tetmajera. Ludźmierz, 13 IV 1986", "Tygodnik Powszechny" z 1986 r., nr 17, p. 7
^ K. Jabłońska Kazimierz Tetmajer. Próba biografii, Kraków 1969 r., p. 127-129.

Bibliografie

Jan Błoński, Kazimierz Tetmajer 1865–1940, în: Literatura okresu Młodej Polski. Tom I, Państwowe Wydawnictwo Naukowe, Warszawa, 1968
Cz. Miłosz, Historia literatury polskiej, Wydawnictwo Znak, Kraków, 2010

Vezi și

[03a104caf51e3af791b70395de1cdbf6-1] Kazimierz Przerwa-Tetmajer, International Music Score Library Project, accesat în 9 octombrie 2017

[20de59f36a1c088f43574bfaeb7e3cfc-2] Kazimierz Tetmajer-Przerwa, Gran Enciclopèdia Catalana

[168576fbc7d2d66cc2796345c6baf1ac-3] „Kazimierz Przerwa-Tetmajer”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 29 aprilie 2014

[6003cd5d1f210556476adcf32df9e8d7-4] Kazimierz Przerwa Tetmajer, Internetowy Polski Słownik Biograficzny

[cd91ee3fd9ac2bc28b2d3e3461a2b364-5] The Fine Art Archive, accesat în 1 aprilie 2021

[5f581c994dc04377c2c2c7ddf7993876-6] Kazimierz Przerwa-Tetmajer, SNAC, accesat în 9 octombrie 2017

[bcb9ef716f90982d5b1db4578ddb4c5f-7] Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

[e411799d1ea7a997c2b06a774e3c410d-8] Kazimierz Tetmajer, Encyclopædia Britannica Online, accesat în 9 octombrie 2017

[53d68cb79d0949f5074d742c3599453e-9] „Kazimierz Przerwa-Tetmajer”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 31 decembrie 2014

[7b57188bc0d7f319161273f241f2c260-10] CONOR.SI[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

[11] Gawędy Skalnego Podhala, opr. W. Wnuk, Wydawnictwo Literackie, Cracovia, 1975, p. 338.

[12] Miałem kiedyś przyjaciół... Wspomnienia o Kazimierzu Tetmajerze, opr. K. Jabłońska, Wydawnictwo Literackie, Kraków 1972, p. 566.

[13] Józef Tischner "Powrót poety. Homilia na sprowadzenie prochów Kazimierza Przerwy-Tetmajera. Ludźmierz, 13 IV 1986", "Tygodnik Powszechny" z 1986 r., nr 17, p. 7

[14] K. Jabłońska Kazimierz Tetmajer. Próba biografii, Kraków 1969 r., p. 127-129.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]