Kinderdijk
Kinderdijk este un sat parțial în comuna Nieuw-Lekkerland, parțial în comuna Alblasserdam, provincia Olanda de Sud, Țările de Jos. Se află la aproape 15 km est de Rotterdam. Kinderdijk este situat pe un polder, la confluența râurilor Lek și Noord. Pentru drenarea polderului, s-a construit un sistem de 19 mori de vânt în jurul anului 1740. Acest grup de mori de vânt constituie cea mai mare concentrare de mori de vânt vechi din Țările de Jos. Morile de vânt de la Kinderdijk sunt unele dintre cele mai cunoscute atracții turistice din Țările de Jos. Ele au fost înscrise în lista UNESCO a locurilor din patrimoniul mondial în anul 1997. Originea numeluimodificareÎn neerlandeză Kinderdijk înseamnă Digul copilului. În timpul Sint-Elisabethsvloed (inundația din ziua Sfintei Elisabeta a anului 1421), Grote Hollandse Waard a fost inundat, dar polderul Alblasserwaard a rămas neinundat. Se spune că atunci când ploaia teribilă s-a domolit, cineva a venit la digul dintre aceste două zone să vadă ce mai putea fi salvat. A văzut că departe, plutea un leagăn de lemn. Nu era nici o speranță ca ceva să fi scăpat cu viață în el, dar când s-a apropiat s-a văzut că ceva mișcă înăuntrul lui. Când leagănul a ajuns și mai aproape, cineva a văzut în el o pisică ce încerca să țină leagănul în echilibru sărind încolo și încoace, în așa fel încât apa să nu intre în leagăn. În cele din urmă, ajuns aproape de dig, cineva l-a pescuit și a văzut că în el se afla un copil mic care dormea în liniște în haine uscate. În unele versiuni ale poveștii, pisica ținea echilibrul leagănului înotând în apă, pe lângă el. Această poveste și legendă populară a fost publicată în engleză cu titlul „The Cat and the Cradle” (Meder, 2007; Griffis, 1918). IstoricmodificareKinderdijk este bine cunoscut pentru numeroasele sale mori de vânt. În Țările de Jos, sistemul de drenare este o chestiune importantă. Neerlandezii au nevoie de un sistem de control al apelor bine dezvoltat pentru a preveni inundarea zonelor întinse, fiindcă unele părți ale Țărilor de Jos se află sub nivelul mării. În Alblasserwaard problemele cu apa au devenit tot mai evidente în secolul al XIII-lea. Neerlandezii au săpat canale lungi pentru a scăpa de excesul de apă din poldere. Aceste canale se numesc weteringen, iar ele se pot vedea pe tot cuprinsul țării. Totuși, această metodă era suficientă doar pentru o scurtă perioadă de timp. Solul deshidratat începea să scadă din nou, din cauză că structura sa umedă este mai compactă, iar nivelul râurilor începea să crească în același timp datorită depozitelor de sedimente. Era nevoie de o altă metodă de a menține nivelul apei în poldere. Astfel au decis să construiască o serie de mori de vânt. Morile de vânt vor pompa apă într-un rezervor până când nivelul râului atingea un anume nivel, la care pomparea apei în râu era din nou posibilă. Câștigarea controlului complet asupra apei nu era niciodată posibilă. În trecut, locuitorii Țărilor de Jos au suferit din cauza multor inundații catastrofale. Vezi șimodificare
Legături externemodificare |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
