Lăsatul secului de carne

Lăsatul secului de carne, în creștinism e una din cele două lăsaturi are secului, și anume ziua sau zilele de frupt tocmai înainte de intrarea în păresimi.

Triodul

Intrarea în triod Duminica vameșului. Alleluia Duminica rătăcitului. Septuagesima Sâmbăta cărnii Duminica judecății. Sexagesima Săptămâna tirofagiei Sâmbăta brânzei Duminica lui Adam. Quinquagesima

Postul Mare Miercurea cenușii Sâmbăta Sfântului Teodor Duminica ortodoxiei. Quadragesima Duminica a doua a păresimilor Duminica Sfintei Cruci Duminica Sfântului Ioan Scărarul Joia canonului celui mare Sâmbăta acatistului Duminica Sfintei Maria Egipteanca Sâmbăta lui Lazăr

Săptămâna Mare Duminica Floriilor Miercurea Mare Joia Mare Vinerea Mare Sâmbăta Mare

În riturile apusene, precum și în unele dintre riturile răsăritene, lăsatul secului de brânză și lăsatul secului de carne au loc deodată, marțea înainte de miercurea cenușii, care e ziua de intrare în post. În ritul bizantin primul lăsat al secului are loc cu o săptămână înaintea celui de-al doilea.

Etimologie

Potrivit liturgistului Badea Cireșanu, expresia "lăsatul secului" s-ar fi format printr-o aglutinare, de la "lăsatul seculului", adică renunțarea la lume, în sens religios.

În limba italiană, termenul folosit e «carnevale», adică "adio carne", din acel moment incepand Postul Pastelui.

Perioadă

Potrivit tipicelor bisericești, se renunță la carne în duminica izgonirii lui Adam, duminică precedată de o săptămână, săptămâna cărnii, în care se mănâncă produse de carne în fiecare zi. În această săptămână nu se face liturghie miercurea și vinerea.

Folclor

Renunțarea la carne e strâns legată în asceză de renunțarea la sărbătoriri. De aici lăsatul secului a fost asociat cu o sărbătoare înainte de intrarea în post, de unde carnavalul.