Lacul Bălătău

(Redirecționat de la Lacul Balătău)
Lacul Bălătău
Lacul Bolătău
Lacul Balatau, judetul Bacau.jpg

Lacul Bălătău în anul 1930
Administrație
Țară/Țări România
JudețulJudețul Bacău
Zona geograficăMunții Nemira
Geografie
CoordonateNedisponibil
(Caută locul)
Tipde baraj natural
Suprafața lacului0,5 ha
Altitudine532 m
Lungime50 m
Lățimea medie10 m
Adâncime medie0.5 m
Hidrografie
Râu afluentRâul Izvorul Negru, Uz
Format1883
Note
Se află într-un proces de colmatare.

Lacul Bălătău (local cunoscut și sub numele de Lacul Bolătău) este un lac de baraj natural format în urma prăbușirii unui versant datorită ploilor puternice din vara anului 1883, situat în Munții Nemira, la o altitudine de 532 m, la 4 km de Sălătruc, județul Bacău și este declarat monument al naturii, prin apartenența sa la aria protejată Nemira (rezervație naturală de tip faunistic), încadrată la categoria a IV-a IUCN.

LocalizareModificare

Lacul Bălătău este unul din cele 12 lacuri de baraj natural din țară,[1] fiind situat la altitudinea de 530 m, în valea pârâului Izvorul Negru din Munții Nemira,[2] la 3 km de Sălătruc.[3] Locul în care se află lacul mai este numit de localnici Ruptura Bălătăului.[4]

EtimologieModificare

Asupra originii cuvântului nu există o certitudine. Conform unei teorii, acesta provine din limba maghiară de la Bala tó, tradus „Lacul lui Bala”. O altă teorie este aceea că ar fi la origine din limba rusă de la boloto, tradus „mlaștină”.[5]

IstoricModificare

Acesta s-a format în anul 1883 datorită alunecărilor de teren de pe versantul drept al pârâului Izvorul Negru, acestea la rândul lor cauzate de precipitațiile abundente din timpul verii aceluiași an, în punctul numit „Rupturile de la Focul lui Ivan”. A fost o alunecarea bruscă, precedată de o circulație subterană îndelungată,[2] a unei mase de roci de 30–40 m grosime de pe un strat argilos foarte înclinat (30°) ce a provocat bararea văii și a pârâului. Astfel s-a format un lac de baraj natural lung de 1 km, o suprafață de aproximativ 12 ha și un volum de apă de aproape 500.000 m3.[3] Pentru comparație, Lacul Roșu, lac de același tip format în anul 1837,[3] are puțin peste 11 ha și un volum de aproape 600.000 m3.[5]

Cu timpul, ca urmare a unui accentuat proces de colmatare, suprafața și adâncimea lacului s-au redus; la începutul anilor 1980 lacul avea 4,5 ha (370 m lungime și 120 m lățime maximă) și puțin peste 3 m adâncime maximă.[3] Timp de peste trei decenii, lacul a fost folosit drept păstrăvărie naturală, dar cleanul, introdus după anul 1921, s-a dezvoltat foarte mult și a eliminat păstrăvul.[3] Lacul a fost frecventat de pescari și drumeți,[3][4] motiv pentru care a fost construită o cabană-bufet,[5][4] din care a mai rămas platforma din beton a fundației.[6]

Pentru valorificarea marii cantității de pește din lac s-a încercat secarea sa prin săparea unui tunel, care a fost însă distrus de presiunea apei, rezultatul fiind doar diminuarea dimensiunilor lacului. Ulterior s-a refăcut barajul și lacul a fost repopulat.[5]

Pe valea Izvorului Negru s-a construit în anul 1900 o cale ferată forestieră, terasamentul fiind folosit ulterior drept drum forestier.[7]

În prezent, procesele de colmatare destul de rapide, amplificate de exploatările forestiere din bazinul Izvorului Negru din ultimele decenii, au condus la dispariția lacului, rămânând o baltă colaterală firului Izvorului Negru, de 50 m lungime, 10 m lățime și adâncime decimetrică.[5]

NoteModificare

  1. ^ Munții Nemira ..., Albotă, 1983, pag. 5
  2. ^ a b Munții Nemira ..., Albotă, 1983, pag. 48
  3. ^ a b c d e f Munții Nemira ..., Albotă, 1983, pag. 49
  4. ^ a b c Munții Nemira ..., Albotă, 1983, pag. 94
  5. ^ a b c d e Radu și Marelena Pușcarciuc. „Munte și Flori - lacuri de alunecare”. Accesat în . 
  6. ^ Munții Nemira ..., Albotă, 1983, pag. 82
  7. ^ Munții Nemira ..., Albotă, 1983, pag. 16

BibliografieModificare

  • Mihail Albotă (ing.); Munții Nemira, ghid turistic; Colecția Munții Noștri nr. 29, Editura Sport-Turism, București, 1983