Lacul Toplitz
Lacul Toplitz Toplitzsee | |
Toplitzsee văzut din aer dinspre sud-vest | |
Administrație | |
---|---|
Țară/Țări | Austria |
Zona geografică | Steiermark |
Geografie | |
Coordonate | 47°38′30″N 13°55′40″E / 47.64167°N 13.92778°E |
Tip | Format:AT-6 |
Suprafața lacului | 0,54 km² |
Suprafața minimă | 54 ha |
Altitudine | 718 dNM m |
Lungime | 1,9 km |
Lățimea medie | 400 m |
Adâncime medie | 62 m |
Adâncime maximă | 103 m |
Volum | 33.700 miliarde m³ |
Hidrografie | |
Râu afluent | Sistem carstic subteran, Vorderbach, Hinterbach, defluent al Kammersees |
Râu defluent | Toplitz în lacul Grundlsee, Traun |
Harta fizică a Stiriei | |
Legături externe | |
site web oficial | |
Localizare | |
Modifică date / text |
Lacul Toplitz (în germană Toplitzsee) este un mic lac de munte din partea Stiriană a regiunii Salzkammergut din comuna Grundlsee, la poalele sudice ale Toten Gebirge (Masivul mort), la 98 km de Salzburg și se află la 718 m deasupra nivelului mării. Scurgerea Lacului Toplitz este prin Toplitz, care se scurge prin Traun în Dunăre. Toplitzsee este un lac meromictic cu o stratificare clar pronunțată. Apa nu mai conține oxigen sub aproximativ 20 m și salinitatea crește semnificativ cu adâncimea mai mare (0,75%). Există un mit în jurul lacului că aur și comori de artă au fost scufundate în lac la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Până în prezent, însă, au fost găsite doar lăzi cu bani falși și relicve de război. Cu malurile sale nedezvoltate și pădurile adiacente, lacul oferă habitate pentru multe specii de animale și plante și este protejat din 1991. Toplitzsee este deținut de Österreichischen Bundesforste (Pădurile Federale Austriece) și este o atracție pentru excursii datorită locației sale frumoase.
Geografie
modificareLacul Toplitz este tăiat ca un fiord în munții Totes Gebirge. În nord se află Gößler Wand și Beerenkogel (1194 m dNM), în sud se înalță flancurile abrupte ale pădurii. Malurile sunt în pantă abruptă, sunt doar puțin mai plate pe partea de vest, lângă scurgere și pe partea de nord-est la tranziția către Lacul Kammersee, în rest domină stâncile. Lacul, care se întinde de la sud-vest la nord-est, are o lungime de 1,9 km și o lățime maximă de 400 m. Suprafața este de aproximativ 54 de hectare și adâncimea medie este de 62 m. Bazinul lacului are pante abrupte, cu excepția zonei de nord-est. Doar de la o adâncime de aproximativ 80 de metri gradientul scade treptat și se extinde o zonă de fund relativ mare, cu o adâncime maximă de 103 m. Volumul apei este de 33,7 milioane de metri cubi.[1]
Hidrologie
modificareBazinul hidrologic al Lacului Toplitz are o suprafață totală de 70,7 km² și se află în întregime în Totes Gebirge. Lacul este alimentat în principal subteran de un sistem carstic alimentat de lacurile Lahngang. Lacul Toplitz mai primește un alt flux de la Kammersee, situat imediat la est, care este conectat printr-un canal artificial forat în stâncă. Dar aceasta transportă apă doar în anii foarte ploiosi și atunci când zăpada se topește. Defluența de la Kammersee la Toplitzsee are loc și în subteran. Lacul este alimentat și de cele două pâraie Vorderbach și Hinterbach, care cad în lac dinspre nord. Toplitz, care se varsă în Grundlsee după 1,6 km, părăsește lacul în vest la Seeklause, unde un pod trece peste scurgere. Debitul mediu de scurgere este de 5,94 m³/s.[1]
Istoric
modificareStația Navală Experimentală
modificareDin 1943 până în 1945 a existat o stație de testare a Institutului de Cercetare Chimic-Fizică al Marinei (Chemisch-Physikalischen Versuchsanstalt der Marine CPVA) la Lacul Toplitz. Activitatea CPVA la Toplitzsee a constat în principal în testarea explozibililor și a armelor. Procesele fizice în timpul utilizării au fost măsurate și parțial fundamentate teoretic. Condițiile netulburate necesare pentru aceasta nu puteau fi garantate la mare și ca atare s-a căutat un lac adânc ca locație. În timpul primelor încercări la Pulvermaar (lângă Daun, Renania-Palatinat) și Attersee, Austria, exploziile subacvatice au cauzat pagube majore populației de pești, iar CPVA a intrat în conflict cu pescarii locali și cu Ministerul Alimentației și Agriculturii ale Reich-ului. Prin urmare, aceste locații nu mai erau o opțiune. Deoarece populația de pești a lacului Toplitz nu a fost folosită la acea vreme, iar lacul este foarte adânc și îndepărtat, a fost construită o stație de testare pe malul de nord-vest în primăvara anului 1943.[2] Prima serie de teste a început în septembrie 1943 pentru a investiga efectele din apropiere și la mare distanță ale explozivilor în exploziile subacvatice. Pentru măsurători a existat o plută în lac cu oscilografe și alte aparate de măsurare. Primele teste au fost efectuate cu trinitrotoluen la mai puțin de 10 kg. La 31 iulie 1944, investigațiile privind explozivii de la Lacul Toplitz au fost finalizate.[3]
După ce investigațiile privind explozivii au fost finalizate, au început lucrările la Proiectul „Ursel” în vara anului 1944. Aceasta cuprindea proiectarea unei rachete subacvatice planificată pentru uz defensiv. În cazul unui atac cu bombe subacvatice, rachetele erau menite să permită submarinului în imersiune să scape.[4]
Sfârșitul războiului la Toplitzsee
modificareLa începutul lunii aprilie 1945 a fost emis ordinul de dizolvare a biroului CPVA. Echipamente, documente și explozibili au fost distruse. În lac au fost scufundate și aparate de măsurare de la stația experimentală. Explozivii rămași au fost detonați pe mal. Echipamentele rămase, cum ar fi propulsoarele pentru rachetele subacvatice, au fost arse. La sfârșitul lunii aprilie/începutul lunii mai, s-a efectuat un transport al Operațiunii Bernhard din sublagărul Redl-Zipf către Salzkammergut. Transportul conținea lăzi cu bancnote falsificate de lire sterline, care au fost aruncate în lac. Din cauza cantității mari de bani falși, arderea a fost exclusă și s-a decis scufundarea lăzilor.
Comoara din lacul Toplitz
modificareDeși oamenii erau conștienți de aruncarea lăzilor în lac, acțiunii s-a acordat puțină importanță. Odată cu apariția zvonurilor despre relocarea unei mari bogății în Ausseerland, interesul pentru Toplitzsee a crescut din nou. Au existat speculații că în lăzi ar fi obiecte de valoare, bijuterii, aur, valută, platină etc., iar ziarele au reluat subiectul. De exemplu, se spune că în lac există aur din comoara lui Rommel, despre care se spune că SS Obersturmbannführer Otto Skorzeny l-ar fi adus din Italia. Au existat speculații că dosarele de la Biroul principal de securitate al Reichului sau jurnalele lui Heinrich Himmler zăceau în lac. Au mai apărut zvonuri că diverse morți din anii postbelici până în 1950 au fost legate de căutarea comorilor ascunse. Majoritatea rapoartelor sunt exagerate sau complet fictive.
Recuperări
modificare1959 revista Stern
modificareDupă un an și jumătate de cercetări ale jurnalistului de la Revista Stern Wolfgang Löhde, Stern a publicat în 1959 o serie despre Operațiunea Bernhard. Serialul, care a apărut în 15 episoade, a fost tipărit între 25 iulie 1959 și 31 octombrie 1959 în numerele 30 până la 44 și s-a intitulat Bani cât fânul. Istoria celei mai mari operațiuni de contrafacere care a existat vreodată (în germană : Geld wie Heu. Die Geschichte des größten Geldfälscherunternehmens). În același timp, Löhde a inițiat prima operațiune de salvare în Lacul Toplitz, în timpul căreia prima cutie de bancnote contrafăcute de cinci lire a fost recuperată la 26 iulie 1959. În următoarele câteva săptămâni, au fost recuperate cutii suplimentare care conțineau bilete de lire sterline în valoare de 12 milioane de DM[5], plăci de imprimare a bancnotelor și material de război naval. Acțiunea a fost oprită la 28 august 1959 fără a se prezenta alte motive.
1963 Recuperarea făcută de Ministerul de Interne
modificareCea mai complexă operațiune de salvare de până acum la Lacul Toplitz a avut loc în 1963 de către Ministerul Federal de Interne. Pe 6 octombrie 1963, un scafandru din München, Alfred Egner în vârstă de 19 ani, s-a înecat în lac. Inițiatorii acestei scufundări au fost Georg Freiberger din Starnberg și Karl-Heinz Schmidt din Bonn. În timpul războiului, Freiberger a lucrat pentru Departamentul Apărării din Departamentul II (Sabotaj și acțiuni subversive). Fundalul exact al acestei scufundări nu a fost clarificat până în prezent. După ce cadavrul a fost găsit și recuperat la 31 octombrie 1963, operațiunea de recuperare a continuat până la începutul lunii decembrie la indicațiile Ministerului Federal de Interne. Au fost găsite lăzi cu bani contrafăcuți și relicve de război. Recuperările nu a fost reluată după pauza de iarnă din motive de cost.
Alte recuperări și scufundări
modificareÎn 1978 și între 1983 și 1986, serviciul de deminare al Armatei Federale a întreprins mai multe scufundări în care a fost folosit pentru prima dată un submarin. Mai multe mine marine și alte relicve de război au fost scoase la iveală.[6]
În 983, Hans Fricke și angajații au făcut scufundări în submersibilul GEO. De asemenea, au găsit doar lăzi cu bani falși și relicve de război.[7]
Lacul Toplitz în artă
modificare- În 1959, filmul Comoara din lacul Toplitz cu Gert Fröbe a fost filmat pe malul lacului. Filmul tratează recuperarea din 1959 făcută de revista Stern.
- În filmul Goldfinger din 1964, agentul James Bond îl ademenește pe răufăcător Auric Goldfinger, interpretat tot de Gert Fröbe, cu un lingou de aur, provenită din Lacul Toplitz.
Note
modificare- ^ Amt der Steiermärkischen Landesregierung, Referat Gewässeraufsicht: 1. Steirischer Seenbericht. S. 59–61.
- ^ Markus Köberl: Der Toplitzsee. Wo Geschichte und Sage zusammentreffen. S. 41–60.
- ^ Markus Köberl: Der Toplitzsee. Wo Geschichte und Sage zusammentreffen. S. 60–74.
- ^ Markus Köberl: Der Toplitzsee. Wo Geschichte und Sage zusammentreffen. S. 75–80.
- ^ de „Falschgeld Blüten-Lese”. spiegel.de. Accesat în .
- ^ de Reinhard Lamer. Das Ausseer Land. Geschichte und Kultur einer Landschaft. Graz: Styria. p. 208. ISBN 3-222-12613-5.
- ^ de „Würmer, falsche Pfunde und SS-Führer”. wienerzeitung.at. Accesat în . Parametru necunoscut
|hrsg=
ignorat (ajutor)
Vezi și
modificare- Lista lacurilor celor mai mari din Europa
- Comoara din lacul Toplitz, film din 1959, regia Franz Antel