Deschide meniul principal

Laurențiu Ulici

critic literar român
Laurențiu Ulici
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Buzău, România Modificați la Wikidata
Decedat (57 de ani) Modificați la Wikidata
Făgăraș, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiecritic literar[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din București  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul național „Steaua României”

Laurențiu Ulici (n. 6 mai 1943, Buzău - d. 16 noiembrie 2000, Făgăraș) a fost un critic literar și om politic român.

BiografieModificare

A fost licențiat al Facultății de Filologie (1966) și al Facultății de Filosofie (1970), Universitatea din București. Laurențiu Ulici a fost critic literar și președinte al Uniunii Scriitorilor din România, din 1995 până la moartea sa în luna noiembrie 2000.

Cariera politică și-a început-o în Partidul Alianței Civice, alături de Mona Muscă. Laurențiu Ulici a fost senator în legislatura 1996-2000 din partea Partidului Alternativa României; a fost membru în grupul parlamentar de prietenie cu Italia.

Moartea a fost accidentală, prin intoxicare cu monoxid de carbon, din cauza unei sobe stricate. Decesul s-a petrecut într-un sat lângă Făgăraș, unde a fost invitat de un coleg de la o reuniune a scriitorilor din Făgăraș. Împreună cu Ulici a decedat și șoferul său, Costel Tuca.

OperaModificare

  • Recurs, 1971 (eseuri)
  • Prima verba, 1974 (critică)
  • Nouă poeți, 1974
  • Biblioteca Babel, 1978 (eseuri)
  • Prima verba II, 1978
  • Confort Procust, 1983 (cronici literare)
  • Prima verba III, 1992
  • Literatura română contemporană - 1995, volumul I - Poezia; (operă rămasă neîncheiată)
  • Dubla impostură, 1996 (essais politiques)
  • Prima verba IV, 2004

AntologiiModificare

A îngrijit antologiile Nobel contre Nobel - 1988; 1001 de poezii românești - 1998.

Legături externeModificare