Lavra Peșterilor din Kiev
Lavra Peșterilor | |
Informații generale | |
---|---|
Confesiune | creștin-ortodoxă |
Țara | Ucraina |
Localitate | Kiev |
Coordonate | 50°26′3″N 30°33′33″E / 50.43417°N 30.55917°E |
Date despre construcție | |
Stil arhitectonic | baroc ucrainean |
Istoric | |
Data începerii | |
Perioadă construcție | 1051 |
Localizare | |
Modifică date / text |
Lavra Peșterilor | |
Patrimoniul Mondial UNESCO | |
Țara | Ucraina |
---|---|
Unitate administrativă | Kiev, Ucraina |
Criterii | (i), (ii), (iii), (iv) |
Referință | 527-002 |
Anul | 1990 (Sesiunea a 14-a) |
Poziția geografică | |
Coordonate | 50°25′56″N 30°33′44″E / 50.432222222222°N 30.562222222222°E |
* Lista Patrimonului Mondial ** Regiunile după clasificarea UNESCO | |
Modifică date / text |
Lavra Peșterilor din Kiev[1], cunoscută și sub denumirea de Lavra Pecerska, (în ucraineană Києво-Печерська лавра, transliterat: Kievo-Pecerska lavra, în rusă Киeво-Печерская лавра, transliterat: Kievo-Pecerskaia lavra) este un complex mănăstiresc întemeiat în secolul al XI-lea de călugărul Antonie de Kiev, la scurt timp după creștinarea Rusiei Kieviene.
De la fondarea sa ca mănăstire a peșterilor(d) în 1051,[2] lavra a fost un centru proeminent al creștinismului ortodox în Europa de Est. Alături de Catedrala Sfânta Sofia, a fost înscrisă în Patrimoniul Mondial UNESCO.[3][nb 1] Complexul mănăstiresc este considerat rezervație (sanctuar) istorico-culturală națională separată, acesta fiind statutul național ce i s-a acordat pe 13 martie 1996.[5] Lavra nu doar că se află în altă parte a orașului, dar este parte a unui sanctuar național diferit de Catedrala Sfânta Sofia. În timp ce este o atracție culturală, mănăstirea este din nou activă, aici locuind 100 de călugări.[necesită citare] A fost desemnată una dintre cele șapte minuni ale Ucrainei(d) pe 21 august 2007, pe baza voturilor experților și a comunității de pe internet.[necesită citare] Simboluri importante ale Lavrei sunt Peșterile Aproape și Depărtate, unde se păstrează peste 400 de relicve ale sfinților. Printre cei înmormântați aici se numără arhitecți, medici, scriitori, artiști.[6]
În prezent, jurisdicția asupra sitului este împărțită între muzeul de stat Rezervația Istorico-Culturală Națională Kiev-Pecerska[7] și Biserica Ortodoxă Ucraineană (Patriarhia Moscovei), fiind mănăstirea principală a acestei jurisdicții și reședința liderului ei, mitropolitul Onufrie.
Note
modificare- ^ La sfârșitul lui 2010, o misiune de monitorizare a UNESCO a vizitat Lavra Peșterilor din Kiev pentru a verifica starea sitului. Atunci, Ministrul Culturii, Mihailo Kuliniak a declarat că situl istoric precum și Catedrala Sfânta Sofia n-au fost amenințate de „lista neagră” a organizației.[4] Comitetul Patrimoniului Mondial al UNESCO a decis în iunie 2013 că Lavra Peșterilor din Kiev și Catedrala Sf. Sofia cu tot cu edificiile mănăstirești asociate vor rămâne pe lista Patrimoniului Mondial.[3]
Referințe
modificare- ^ Patericul Lavrei Peșterilor de la Kiev. Istorisiri despre viața și izbânzile duhovnicești ale cuvioșilor părinți de la Lavra Peșterilor din Kiev. Editura Bunavestire. Bacău, 2000
- ^ [Magocsi P.R. A History of Ukraine. University of Toronto Press: Toronto, 1996. p 98.]
- ^ a b Kyiv Pechersk Lavra, St. Sophia Cathedral remain on UNESCO’s World Heritage List, Interfax-Ukraine (20 iunie 2013)
- ^ „«Софії Київській та Києво-Печерській лаврі «чорний список» ЮНЕСКО не загрожує» – Міністр культури Михайло Кулиняк”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Про надання статусу національного Києво-Печерському держав... - від 13.03.1996 № 181/96”. zakon1.rada.gov.ua. Accesat în .
- ^ „Lavra Peșterilor din Kiev”. poehalisnami.ua.
- ^ „Сайт Національного Києво-Печерського історико-культурного заповідника”. www.kplavra.kiev.ua. Arhivat din original la . Accesat în .
- Articolul despre Lavra Peșterilor din Kiev din Brockhaus and Efron Encyclopedic Dictionary.
- Mănăstirea Peșterilor din Kiev în Enciclopedia Ucrainei.