Lege organică

O lege organică este un anumit tip de lege specială a sistemului juridic din România prin care se reglementează:

sistemul electoral; organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente;
organizarea, funcționarea și finanțarea partidelor politice;
statutul deputaților și al senatorilor, stabilirea indemnizației și a celorlalte drepturi ale acestora;
organizarea și desfășurarea referendumului;
organizarea Guvernului și a Consiliului Suprem de Apărare a Țării;
regimul stării de mobilizare parțială sau totală a forțelor armate și al stării de război;
regimul stării de asediu și al stării de urgență;
infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora;
acordarea amnistiei sau a grațierii colective;
statutul funcționarilor publici;
contenciosul administrativ;
organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi;
regimul juridic general al proprietății și al moștenirii;
organizarea generală a învățământului;
organizarea administrației publice locale, a teritoriului, precum și regimul general privind autonomia locală;
regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială;
statutul minorităților naționale din România;
regimul general al cultelor;
celelalte domenii pentru care în Constituție se prevede adoptarea de legi organice.

Regulamentul organic, lege organică cvasi-constituțională promulgată în 1831-1832 de către autoritățile imperiale rusești în Țara Românească și Moldova
Constituția României